6, 7, 2006, 2007... proba de microfon

S-a dus si anul asta.

Excelent, daca trag linie. Cu bune si rele, dar cine sa se mai uite la cele din urma? 

Cand o vad pe Netty ii multumesc ca mi-a zis, in mare, asa cum a fost:

Cu noutati cat cuprinde: ca am invins moartea de doua ori ( o data lent si una rapid de tot asa, de final), ca am o pisicutza, draga de ea (sper sa ma ierte pentru tot ce i-am facut), job, colegi, prieteni, blog, copii frumosi, intamplari, muzici, amoruri, calatorii, inele, promisiuni, sperante, certitudini, bucurii si un ignore cat casa pentru tot ce nu e pe placul meu.

Cu un semn mare de la Dumnezeu ca ma iubeste si o temere pe masura ca nu stiu cum sa ii multumesc.

Cu new year resolutions, mai ceva ca in Bridget Jones: ca voi fi sanatoasa tun, ca o sa tin spatele drept si barbia sus si zambetul larg si simetric, ca piscina va fi a doua mea casa, ca nu voi lasa yoga sa-mi invinga ligamentele, ca o sa fiu mai prietenoasa, mai dusa la teatru, opera, Ateneu si prin librarii, ca nu mai mananc dulciuri, ca o sa-mi lucreze mintea mai abitir ca niciodata, ca o sa fiu toleranta, ca o sa-i iubesc mai mult pe oamenii din jurul meu. 

Ca o sa calatoresc cel putin o data pe luna, ca o sa profit in continuare de toate inventiile si alte minuni ale stiintei ( pornind de la crema de protectie impotriva radiatiilor solare si pana la creme si masti ori aparatura), ca nu-i mai las pe altii sa-mi ramana datori, sa ma raneasca, sa ma compare cu altii, ca o sa stiu sa cant de bucurie, sa fluier din toti rarunchii si sa instig la toate astea si in jurul meu. 

Si ca o sa le fac tuturor numai surprize placute!

Si ca voi scrie despre toate astea, pentru ca 2007 mi se arata mai frumos ca anul de se incheie azi.

Iar pe mine ma iubeste Cel de Sus, v-am mai zis, nu? Va imbratisez!

Deschideti poarta soarelui, nu uitati!