21 decembrie 2006

aici uniplus tirgu mures

A fost ora exacta, Monica va prezinta stirile. 

Suntem o mana de adunati care am facut probe si ne-am impartit ziua in segmente orare. Radio nu stim sa facem, de unde sa stii asa ceva, in '94? Dar o iesi ceva, ca nu suntem capete patrate. Si au fost ore de mari pierzanie, pe acolo. Cine sa-si mai aduca aminte in mare amanunt? 

Concurs, cine raspunde la intrebare primeste un milion! Un milion de unitati de penicilina, ce credeati? 

Ce frumoasa este viataaaaa/Cand te prinde dimineataaaaaaaa! Codruta Nadasan, Lavinia Sandru( da, ea!), Dorin Bica, Calin Bacali, Gabi Jantuan, Catalin Neghina, Tavi Sfariac, Toni Orlando, Silviu Ognean, DJ Max, DJ Sleepy , Alex Munteanu, Georgiana Suteu...

Cu astia am defilat, in prima zi. Cine e uitat sa ma ierte, chiar se pierde in negura timpurilor seara aceea. A venit apoi Craciunul, au venit niste oameni!

Au venit apoi marile topuri Marlboro, dedicatii, Coca Cola is the music!, Dictatura Liceenilor, duminicile mele cu Mihai, nasterea lui Goguta, copilul tembel care aduna copiii la radio. 

Prichindei buluciti pe Platoul Cornesti, la apelul teroristului G. UNICEF ramas masca, multumiri in ziare. Un domn, intr-un restaurant: am fost, domnule, la radio, Goguta era o doamna! Goguta nu era o doamna, era un copil, da? A crescut apoi mare, in radio s-au perindat zeci de alte voci, lucrurile n-au mai fost ca la inceput si, pana la urma, video killed the radio star.

Ne-am risipit, si noi, si visul nostru, in cele patru zari dar tot eterul, dragul de el, ne mai ajuta sa ne adunam, din cand in cand.

Ce-am fost si ce am ajuns? Medici, actori, deputati, conferentiari universitari, pricajiti, in departari amare, fericiti, peste Oceane...tinereti zburdalnice impartasite cu mii de urechi dintr- un mic tirg unde am adus, pun pariu, cel mai frumos sfarsit de an, atunci. Uniplus nu mai este nici la Tirgu Mures nici in tara. S-a destramat, si el, si visurile; s-a vandut, si-a schimbat numele.

Mai regasesc 1i+in CV-urile unor oameni cu care am de a face si ma simt complice intr-un entuziasm care mi-a schimbat si probabil si lor, viata.

Cine mai ramanea in media, daca nu exista si un inceput? 

La ora 19, o sa ascult asta, sa ma pun in pielea de acum 12 ani. 
Nu stiu daca reusesc sa ma dezbar, pentru moment, de multe altele, ca sa ajung si la nebunia de atunci.

3 comentarii:

  1. Subskriu... au trecut 14 ani... nu'mi vine sa cred! parca a fost ieri. Am mai citit acum comentariile lu DK la povestea cu skeletele delfinului... hahaha

    Incerc sa'mi aduc aminte de numele directorului de la Contact de atunci... era un profan, saracu. Ala i'a trimis afishul lu' Tariceanu... cu intrebarea... cum sa procedez :) Musiu T la procedat pe loc :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Deci... OMG = Oh My GoD
    Dupa atatia si atatia ani am dat peste asta ?????? Jeezzzz
    Da chiar nu imi vine sa cred...
    Stai o clipa sa imi revin :))
    Am citi si recitit de 100 de ori ce ai scris...si parca tot nu imi vine sa cred :)
    Szolt sau Zsolt (nu mai stiu exact cum se scrie ) era director la contact atunci :)(apropo de ce zicea alex?!munteanu?! mai sus)
    Mai are cineva vreo poza de grup de pe atunci? stiu ca am facut cateva impreuna dar nu mai stiu cine si cu ce ocazie.
    Sper ca esti ok Moni si cine stie poate careva din cei mentionati o sa dea cu ochii pe aici.
    Frumoase amintiri, si cel mai hilar e modul in care ne grabeam sa raspundem la telefoane :)
    - "alo, uniplus"
    - " o dedicatie va rog" -
    si luai o hartie si creionul ca sa notezi.
    Wonderful times!

    RăspundețiȘtergere
  3. daaaaaaaaaa, dedicatii, il mai tii minte pe Cobra? nici nu stiam cine e, o data pe ora suna:)he he, sper ca esti bine si tu:)

    RăspundețiȘtergere

Mulțumesc pentru comentariu. Cu siguranță nu e violent și nici măcar un nenorocit de spam. Vă răspund imediat ce pot!

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...