EU, UE si restul lumii

Cu siguranta o masina in service inseamna un trup mai elastic, spate mai drept, pulmoni mai exersati si obraji mai rosii ( jos fardurile!)

am umblat azi pe jos mai ceva ca globetrotterii si am avut ce vedea.

Pasajul Englez (jos in filmulet, il y a 21 ans) e nashpa ziua, lugubru seara dar atat de fermecator in amurg violet!

Biserica Zlatari e intr-un fel anume dupa-amiaza, ce-mi veni sa abordez vecerniile, de acum inainte, in dauna catedralei adumbrite de cladirea de afaceri? E ceva intr-o biserica intunecata, nu? 

Metroul ramane fascinant: grafitterii in continuare lipsiti de imaginatie ( au nevoie de exercitiu, ce vreti si voi?). Pe scaunul din dreapta mea, un domn parinte care nu are nevoie de o poveste pentru mana ce i se intindea* dintr-un carucior, ca sa scoata niste firfirei.

nu coboara bine preotul ca apare o doamna evlavioasa ce citea dintr-o carte cu multe cruci pe coperta si cuvantul egumen des folosit in text  (asta imi mai lipsea, hei voi, am si uitat: sa citesc peste umarul oamenilor!) sa le zambesc copiilor mici, sa evit privirea cersetorilor, sa calculez pe care usa a metroului sa urc ca sa cobor exact in dreptul treptelor ce duc spre iesire.

Data viitoare nu mai intru in subteran cu ditamai biblia (VOGUE, nu va imaginati ca imi cautasem in mod special scaunul de langa preacucernicii) imi iau o carte mai de buzunar. Traiasca lectura, singurul mod de a evita privirile celorlalti si japonezii, care considera agresiune uitatul ochi in ochi .

In fine, iesitul din metrou si urcatul treptelor din doua in doua, nu ca restul melcilor, pardon, calatorilor.

La cat mai multa miscare, alivoar !

PS ma duc la patinoar, zilele astea, Alexandra, cum e la ala de langa tine?


* "Mana intinsa care nu spune o poveste nu primeste pomana" Filantropica- Nae Caranfil

Pasajul englez in 1986- fragment din "Cuibul de viespi"