Ghana trimite solie la Bucureşti! Nu vă speriaţi: noul ambasador îi arată, mâine, scrisorile de acreditare prezidentului nostru. Va fi de bine, Ghana samănă mult cu Românica: cam aceeaşi suprafaţă, cam aceeaşi populaţie, oamenii sunt foarte prietenoşi, au şi ei probleme cu spălarea banilor, fraţii noştri, ce mai!
Alte culori, însă. Pe steag, nu vă gândiţi la altă ceva...Pe sol îl cheamă Nyaho Nyaho-Tamakloe. Sper să se acomodeze cu frigul, cu restul ar trebui, nu se poate să nu se fi călit până acum.
Ghanezii sunt norocoşi: au diamante, aur, cocos şi multă, multă cacao. Locuitorii Capitalei nu sunt acri, deşi stau la Accra, iar dacă îi apucă supărarea că au prea multe boale şi mortalitate cam mare din motive sidoase, poate se liniştesc puţintel cu canabis, World CIA FActbook zice că Ghana e producător ilicit de cannabis (există şi unii cinstiţi?) şi mare punct de tranzit pentru heroina care vine din Asia şi chiar cocaina din America de Sud către Europa şi Statele Unite. Şi cu justiţia ghaneză lucrurile stau interesant de ciudat: nu şi-au empeachuit ministrul, dreptul lor se bazează pe cel anglo-saxon, trăiască precedentele şi cutumele şi, mai presus de toate, Ghana nu acceptă jurisdicţia Curţii Internaţionale de Justiţie.Peisajele lor sunt fabuloase, moschei cu arhitectură impresionantă, parcuri naţionale luxuriante, floră şi faună pe măsură. Nu ştiu cum să faceţi să le vedeţi personal, nu prea se organizează excursii încolo, de aici. Aveţi nevoie de viză, multe vaccinuri ( cel împotriva febrei galbene musai şi iar musai), cedi ca să plătiţi în stânga şi-n dreapta şi o idee, cât de cât, despre obiceiurile locului, de prin Lonely Planet şi alte cărţi de căpătâi.. Se ajunge cu zbor direct din Londra, o masă scumpă ajunge până la 20 de $ doar, iar camera de hotel costă 10 $ una modestă şi 80$ una extra...
mai multe, aici poza e de aici cânticelul proslăveşte independenţa Ghanei, obţinută precum o să ascultaţi, la 6 martie 1957..
Ghana, Ghana is the name/ Ghana we wish to proclaim/ şu dib pi dup pi dup
