un gand...

"Pătlăgele roşii
Ciudată evocare, elegiacă!
Toamnă. Zări blînde. Lumină roasă. Se clădesc lemnele pentru iarnă. Miros de pădure în ogradă. Trist greier de toamnă, ca scripcarul bătrîn, cu degete prea tremurătoare, cerînd de pomană... Cazanul cu pătlăgele roşii fierbe în clocote somptuoase ca un ţesut oriental. N-ai vrea să fii, mai bine, pătlăgică roşie, şi bulion, să stai în raftul cămării de acasă, subt raftul compoturilor ― decît om, să te tunzi, să-ţi reiei uniforma de anul trecut, cu mînici prea scurte, şi să pleci la internat?...
― Bietul Dănuţ!
― Monica, te-au întristat pătlăgelele roşii?
― Aşa-s de sincere, Dănuţ!
Bufniră de rîs.
Caietul se isprăvea"

In 1954 se ispravea si viata celui pe care l-ati citit mai sus si, mult mai mult, in La Medeleni. A pierit aproape in anonimat.

Nu stiu care ziar sau revistă o fi publicat un anonim anunt despre moartea lui Ionel Teodoreanu. Am cercetat numerele din februarie 1954 ale principalelor ziare bucurestene, precum si ziarul „Flacăra Iasului”. Absolut nimic! [...] Nimic condamnabil… dacă Dan Desliu si altii n-ar fi devenit ridicoli prin versuri de genul celor care evidentiau strădania unui bătrîn (!) de a duce cu sănioara pîine unui cămin de copii, motivînd această initiativă prin aceea că se va putea prezenta cu fruntea sus la… sedinta de partid de a doua zi!Erau vremuri cînd Ionel Teodoreanu devenise suspect, fiind considerat „scriitor al burgheziei”.

Prea putine despre Ionel Teodoreanu, aici

M-au mai ajutat: wiki, Convorbiri literare si o iubire impartasita;)