Astăzi facem cunoştinţă cu Zarah. Zarah Leander. O altă Marlene Dietrich, poate mai interesantă, păcat că mai puţin cunoscută.
Născută la Karlstadt, trecută dincolo tocmai la Stockholm.(cântecel 1 aici).
Pian şi violină de mică, la cabaret şi prin alte patru cabarete, căsătorie şi doi copii cu domnul Leander, cover-uri sau cum le-or fi spus la acea vreme după Marlene şi invitaţii la Hollywood, unde mulţi suedezi aveau să fie deja celebri la acea vreme. Între timp, un rol în Văduva veselă a lui Lehar şi divorţul de domnul cu nume de copac.
A refuzat America, de teamă că nu va putea avea grijă de copiii ei, şi numai bine a făcut că i-a rămas continentul la cherem, după ce Marlene a plecat peste Ocean, îngrozită de vedetele încurajate de Mussolini, Stalin şi Dolfie Hitler. Era vreemea Zarei, care a ştiut să se impună: un contract cu UFA Berlin, plata în coroane suedeze trimise direct într-un cont deschis la o bancă din Stockholm, roluri în filme de propagandă (vai, domnul Goebbels!)deşi cică n-ar fi fost deloc prietena cu nomenclatura vremurilor. Yes, sir!
Când casa ei din cartierul berlinez Grünewald a fost lovită, într-un raid aerian, şi germanii au tot presat-o să ceară cetăţenie, a rupt contractul cu UFA, şi-a luat bagajele şi a plecat în Scandinavia celor blonzi şi suedezi. Final de război, lumea începuse să se liniştească, dar nu avea cum să uite că Zarah noastră jucase în filme de propagandă nazi. Timpul le-a şters, cât de cât, pe toate, Zarah a putut cânta din nou în Austria şi Germania şi, mai mult, o statuie cu diva scăpătată şade, acum, demnă, în oraşul în care a văzut ea lumina zilei.
Născută la Karlstadt, trecută dincolo tocmai la Stockholm.(cântecel 1 aici).
Pian şi violină de mică, la cabaret şi prin alte patru cabarete, căsătorie şi doi copii cu domnul Leander, cover-uri sau cum le-or fi spus la acea vreme după Marlene şi invitaţii la Hollywood, unde mulţi suedezi aveau să fie deja celebri la acea vreme. Între timp, un rol în Văduva veselă a lui Lehar şi divorţul de domnul cu nume de copac.
A refuzat America, de teamă că nu va putea avea grijă de copiii ei, şi numai bine a făcut că i-a rămas continentul la cherem, după ce Marlene a plecat peste Ocean, îngrozită de vedetele încurajate de Mussolini, Stalin şi Dolfie Hitler. Era vreemea Zarei, care a ştiut să se impună: un contract cu UFA Berlin, plata în coroane suedeze trimise direct într-un cont deschis la o bancă din Stockholm, roluri în filme de propagandă (vai, domnul Goebbels!)deşi cică n-ar fi fost deloc prietena cu nomenclatura vremurilor. Yes, sir!
Când casa ei din cartierul berlinez Grünewald a fost lovită, într-un raid aerian, şi germanii au tot presat-o să ceară cetăţenie, a rupt contractul cu UFA, şi-a luat bagajele şi a plecat în Scandinavia celor blonzi şi suedezi. Final de război, lumea începuse să se liniştească, dar nu avea cum să uite că Zarah noastră jucase în filme de propagandă nazi. Timpul le-a şters, cât de cât, pe toate, Zarah a putut cânta din nou în Austria şi Germania şi, mai mult, o statuie cu diva scăpătată şade, acum, demnă, în oraşul în care a văzut ea lumina zilei.
Povestea ei neciuntită şi neromanţată, aici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc pentru comentariu. Cu siguranță nu e violent și nici măcar un nenorocit de spam. Vă răspund imediat ce pot!