mezzo pe urmele lui dracula

Un documentar uşurel, despe care îmi scapă cum a ajuns să fie difuzat pe Mezzo, vine în Transilvania, pe urmele lui Dracula. Nimic despre personaj, doar că numele îi e pomenit, din când în când, de reporter. Mi-am revăzut Palatul Culturii din Târgu Mureş, îl ştiu pe dinafară şi cu ochii închişi. N-o să uit niciodată fugărelile din timpul repetiţiilor altora, cât aşteptam să ne vină rândul, frigul pătrunzător (de-mi încălzea profesoara mâinile la subsorile ei, înainte să intru pe scenă) sau arcuşurile luate în spate de la vioara întâi a orchestrei Filarmonicii, când dirijorul spunea stop şi eu îmi continuam concertul, fără să aud, de prea mare concetrare ;;)

Ei şi nenea de la firma care a produs reportajul pentru Mezzo s-a apucat să caute rădăcini străvechi în muzici locale şi a ajuns şi la hegheduşii ăştia, adică viorişti, na, cum să le zic.

Mie îmi plac, că-mi amintesc de ce se auzea peste drum de şcoala mea, la Ansamblul Mureşul, unde colegii de la arte plastice aveau atelierul de creaţie. Când mă duceam în vizită acolo, descopeream tot felul de grozăvii. Într-o zi au studiat urechea şi pereţii erau plini de pavilioane de toate formele, din lut. Da, pereţii aveau urechi. Era înainte de 89.

Revenind, tipii ăştia sunt nişte gipsilăi lăutari din Ceuaş (Szászcsávás ) - Mureş.

Adică Szászcsávás Band. Enjoy!