panica de la D4

O dimineaţă cu soare pe o alee liniştită dintr-un târg plictisitor. Pomii şi tufele dese verzi, nici o adiere de vânt. Linişte absolută, ce mai! Pensionarii îşi văd liniştiţi de florile din balcon sau de televizor, iar zidarii trebăluiesc de zor pe acoperişul de vizavi. Mai trec, din când în când, o maşină rătăcită, un grup de copii zglobii, dar stradă mai liniştită zău dacă mai găseşti, în Târgu Mureş. Să fie liniştea exterioară oglinda sufletului locatarilor? Chiar nimic să nu le tulbure existenţa?

Aoleu, ocoleşte, îngrozitor! 

Doamna M. fuge repede în casă şi închide toate ferestrele. La anii ei să vadă aşa ceva? Nici vorbă! Cum e posibil? Cine? Şi chiar să nu vadă nimeni altcineva? Din când în când mai merge la geam. E tot acolo. Inadmisibil. Se face deja ora cinci. Stă lângă geam să-l avertizeze pe Cristi, care vine de la serviciu. Trece deja o oră, mai bine îi dă un telefon. 

-Deah!

-Cristi, ai grijă, când vii. Mai bine intri prin spate!

- De ce?

- ...
Cristi ajunge, se discută pe tema scandaloasă. Toată lumea e oripilată. Păi şi cum să scoată câinele la plimbare? Tot pe uşa din spate, ce să zic. Până mâine nu este altă soluţie! 

E dimineaţă, deja. E tot acolo. Cine-şi putea imagina aşa ceva? Cristi merge spre serviciu, are grijă să ocolească povestea, dar e cât pe ce să o facă lată, pentru că era cu ochii pe mama lui, care pândea îngrozită la geam. Când s-a văzut cu vecina de la 3, doamna M. nu voia să deschidă discuţia. Zău dacă se face să vorbeşti despre aşa ceva. Doamna N. nu s-a putut abţine, însă. Nici n-a scos trei cuvinte pe gură că la al patrulea răzbătea aceeaşi panică. Exact ca doamna M., de cum a văzut grozăvia a alergat în casă să închidă ferestrele dar s-a postat în dreptul uneia care dădea spre intrare.

 Ea, profesoară de română, aştepta o elevă la meditaţii. Unu, că nu mai venea, să scape de atâta aşteptare, doi, cum să-i strige de la geam despre ce e vorba? Când şi-a dat seama că nu era singura în care dănănaia respectivă a băgat panica, pe doamna M. a apucat-o râsul. Şi cum să nu hohoteşti, chiar, când un rahat de om trântit pe aleea de intrare a unui bloc de 3 etaje a semănat atâta groază în inima locatarilor? 

Unul de câine ar fi trecut neobservat, doar că animalele au bun-simţ. Ăsta era cumva împrăştiat, iar a doua zi tot a călcat pe el un aiurit (o confirmă domnul M., criminalist, care a studiat problema îndeaproape). Până la urmă, femeia de serviciu a şters urmele, a dat cu apă, dezinfectante şi tot ce mai doriţi, a fost trimisă de doamna M., specialistă în microbi, să dezinfecteze şi mătura, iar viaţa merge înainte pentru toată lumea.

Întrebările rămân, însă, la D4. Ce s-a întâmplat? Cine a pus rahat pe clanţă, pardon, pe alee, când tufa era à côté? A fost o mână criminală la mijloc sau e doar un accident? Se pare, totuşi, că în zonă s-au mai petrecut asemenea întâmplări ruşinoase. Administratorul de la D5 a primit o atenţie maro chiar pe preş, iar dincolo, lângă dispensar, una dintre alei a fost blagoslovită cu aşa ceva chiar luna trecută.

PS: Domnul N.mai tremură şi acum, scârbit şi speriat de incident. Au trecut două zile de atunci.