ce-i viata?

Berlinul de est-> Polonia zilelor noastre, nu prea departe de acţiunea filmului, dar la o distanţă cam mare de Căderea Zidului Berlinului.
În Germania fostă democrată, o femeie (activistă, nu glumă!) îşi revine din comă, iar fiul ei face tot posibilul ca ea să nu afle că vremurile 'de aur' au apus. Şi, tot ce aveam noi în România, bun şi trainic şi produs al Epocii de aur, se regăseşte în produsele pe care fiul cel iubitor şi speriat de impactul pe care vestea căderii l-ar putea avea asupra bietei lui mame i le dă femeii. Pastă de dinţi din aia bună ori castraveţi cum numai în RDG cresc şi se murează, frate. Goodbye, Lenin!
În Polonia lui 2007, Jan Gryebski îşi revine din comă. Dintr-o 'viaţă' de 19 ani petrecută între lumea noastră şi cea de dinolo. Îl lovise trenul, în 1988. Lucra la căile lor ferate. Medicii i-au mai dat doi-trei ani de trăit şi l-au trimis acasă. Gertruda, I jump you jump- ul lui, are grijă de el, dar cu sfinţenie, nu de ochii lumii. Îl veghează, îi vorbeşte, se roagă pentru el (chapeau pentru catolici şi spiritul lor de sacrificiu pe care îl văd altfel poate pentru că nu le pătrund modul de a fi). O invidiez! Pentru două decenii de dedicaţie de care puţini sunt în stare (motherul meu de asemenea, ei uite că era să uit!). Gertruda îşi întoarce la fiecare oră bărbatul pe partea cealaltă, să nu capete escoriaţii. 19 ani x 365 de zile x 24 de ore...nu calculaaaaaaaaaaţi, e dincolo de matematică povestea asta! Pune atâta ardoare în rugile ei că 19 ans après Jan dă 1(un) semn că-şi revine. E dus la doctori, oamenii ăia ştiu ce să facă şi iată-ne personajul din nou printre noi! Ce face Jan acum? TImpul nostru a trecut Are 65 de ani. Patru copii şi 11 nepoţi. Fizioterapie. Îşi revine, încet-încet, cât poate un organism care nu s-a mai comportat ca al nostru. Lucid! Parcă ieri l-a lovit trenul! Şi, ce ne place, se uită la talk-show-uri politice. O jumătate din fiecare zi e cu ochii pe televizor. Şi are ce recupera. Şi îi place ce vede, că el rămăsese, poate, la Solidarność. Când colo, la televizor, uite-i pe băieţii care voiau să fure luna!
Unde a fost Jan răstimp? Spune că-şi aminteşte oameni în jurul lui care-i vorbeau.. Nu povesteşte, ca Veronika lui Coelho, că s-a ridicat deasupra patului.
Căci ce-i viaţa?





scrisă pe terasă la Chocolat, pe strada Stavropoleos, duminică la ora 11