oameni care te " ajuta "

Să te ferească Domnul să-ţi începi ziua cu faţa la cearşaf şi să ai treabă, apoi, prin oraş, cu maşina.

La orice stop

Serveşte un sirop

La orice cotitură,

Primeşti un pumn în gură

Nu ştiu să alung cerşetorii şi

oamenii străzi, nici pe psihopaţii care dirijează circulaţia în intersecţia Căii Dorobanţilor cu Ştefan cel Mare, vorbesc cu tine, îţi culeg cu grijă frunzele de pe capotă şi, dacă îi deranjează prea mult, ar râcâi să dea jos şi amintirile lăsate de păsări.

Nu ştiu să respir profund în patru timpi şi să expir în opt când caut un loc de parcare în Amzei şi apare din senin o chivuţă cu prunc în braţe, îşi agită mâinile, cozile împletite ca la Sinteşti, fustele şi copilul, veselă că ţi-a găsit un loc în parcarea, e drept cam plină, dar din aia gratuită în weekend, mă mir, domnul Cocoş, de concesie. 

Când aceeaşi chivuţă apare şi de partea cealalta a pieţei când eu rulez, e drept, în ralanti, te întrebi ce puteri are şi dacă n-ar trebui să parchezi acum şi acolo, ca să nu-ţi apară în faţă mai încolo, în Piaţa duelistului Lahovary. 

Nu, acolo dă din mâini de parcă ar dirija avioane la aterizare o rudă mai îndepărtată a vrăjitoarei din Amzei. Are şi el puteri magice. Te îndeamnă să parchezi sub ditamai semnul de interzis, la 34 de mm de mijlocul unei intersecţii. După entuziasmul lui, poţi să pui pariu pe orice că în zona respectivă legea nu funcţionează, alte maşini nu au cum să pătrundă şi să râcâie ce n-a putut da jos nebunul de pe Ştefan cel Mare.

Copiii de la Sala Palatului sunt bine crescuţi. După principiul câţ pisica de pe sobă, că vin musafirii!, știu să bată la uşă. Dar la uşa maşinii mele ce vreai, puradelule, că doară eu nu mă pregătisem de mosafiri!