zi grea...

Alergătură prin casă...Până la urmă, plecăm repejor spre centru. Într-o jumătate de oră ajungem, dar tot trebuie să ne grăbim. Doar noi doi şi mama, trebuie că e marţi sau joi. Tata e de serviciu, în după-amiezele astea. Sunt manechin! La Luxor putem să ne alegem hainele de paradă. Luăm ce vrem, da? Pentru mine găseşte mama o rochiţă cu albastru şi un cerb brodat. Se asortează cu jiletca bleu, aleasă pentru Cristi. Şi începe. Din fericire, nu mă împiedic, deşi sunt în saboţeii cu albinuţe. E greu să-ţi ţii echilibrul pe tălpile astea rigide din lemn şi, dacă mi-a zis mama acum câteva zile când plângeam după o trântă, că mi-i ia dacă mai cad, trebuie să rămân în picioare. Ce greu e la trei ani!

****

Agitaţie mare. Unde e revista? Notiţe! Am concurs! Se dă un pătrat de asfalt cu latura de un metru. A se umple cu desenul potrivit pentru marele premiu. Pfai, ce idee! Deci ai grijă să desenezi un cer maaaaaaare, nori pufoşi, soare strălucitor, şi mâini de copii, ridicate a bucurie. Copii de toate culorile! Iar sus scrie PACE, da? Ia să vedem: în română: pace; în maghiară: beke; în germană: frieden; în rusă: mir. Uite: asta e în chineză, ţii minte să desenezi tot? Ţin, ce contează că sunt în grupa mare?

****

La Luxor Junior! Eu vreau mingea asta roşie! Ah, ce măgăruş frumos! Vase pentru păpuşi! Plastic portocaliu...din ăla casant, ce păcat...Dar tot sunt ale mele. Primeşte şi Cristi....vedeţi că nu mai ţin minte ce? Noroc că reţin că mingea roşie a sfârşit şutuită bine la fotbal, între blocuri...Eu nu joc, da? Are grijă fratello să nu stea nefolosită mingea :( la 10 ani, terenul de fotbal e al lui.

****

La Platoul Corneşti! Să ne întâlnim cu Goguţă! Când vine, unde e? De ce nu e? E aici, stai aşa că trebuie să apară. Ne-a spus la radio să venim:( Premiu de la UNICEF, pentru Goguţă, pentru mobilizarea generală de Ziua Copilului.

****

De ce nu mai sărbătorim 1 iunie când creştem mari?