dar asta nu-mi place!

cum adică să încep ziua cu nodul în gât? La trecut ne dă un link către genericul Telecinematecii, aşa cum rula el la televizor în vremurile de demult.

Baia de sâmbătă seara repejor, ridicată pe maşina de spălat de lângă cadă, pe prosopul acela imens multicolor, vânturat părul cu uscătorul acela RDG-ist portocaliu, şi voi aveaţi, nu e aşa? Şi, în pijama, lângă fratello, aliniaţi pe canapeaua trasă, sprijiniţi de toate pernele din casă, în faţa televizorului, aşteptam filmul. Mama, la bucătărie, ne pregătea ceva bun. Fiiiilul!!! (fără m), striga fratele meu, mama venea repede, chemată şi de melodie şi începeam concursul: Greta Garbo! Charlie Chaplin! Stan şi Bran! e, nu era greu, continuarea era cum era: Fred Astaire, Cary Grant, Marilyn Monroe,...John Wayne, Ingrid Bergman...Moni, asta e Monica noastră! E Shirley Temple, taci! Fratii Marx! Humphrey Bogart...Şi filmul putea să înceapă. Noi eram bucuroşi că între Teleenciclopedia şi ora începerii am rezolvat totul, gata să ne putem uita la film. Unul ne mai rămăsese, o dată pe săptămână.