Monel...
Motănel...
Ramona!...
Monel,
aseară vorbeam cu tine şi mi-am amintit o mie de lucruri. Îi povesteam unei colege că ne ştim din cărucior şi mi-am adus aminte că noi nu ne-am certat niciodată. Nu ne-am aruncat vorbe grele, nu te-am vorbit de rău nimănui. Te-am invidiat. Dar acum va trebui să explic că, la copii, sentimentul acesta nu ar însemna decât că voiam să am şi eu clame de păr ca ale tale, să nu trebuiască să dorm de după-amiază la cămin, că am cerut şi eu din Israel bluză cu piu piu ca a ta, că am făcut circ ca să mă ducă şi pe mine la Alla Pugaciova la concert (dacă ai şti ce circ am făcut acasă! te-ai tăvălit vreodată în tot covorul din camera mare, cu lacrimi de crocodil, la 4 ani, ca să îţi imaginezi efortul? dar am reuşit. Mama a oprit maşina de spălat, ne-a îmbrăcat frumos pe mine şi pe Cristi, l-a sunat pe tata să ne obţina intrare şi am dat repede fuga la Sala Polivalentă). că m-am cerut şi eu la balet, în grupă cu tine, ca să ieşim apoi pe stradă, cu Gabi şi cu Zita, îmbrăcate în costumele de balet, şi să mergem demne în pas graţios până în Aleea Mare şi înapoi. Şi totuşi, o singură dată aş fi vrut să nu fii prietena mea. Ţin minte tot, asta m-a speriat, aseară. Pentru că, după 25 de ani văd şi acum dimineaţa aceea în care tovarăşa Turcu ne-a pus să pictăm nişte ghiocei (venea 8 martie) pe hârtie glasată roz, şi tu ai desenat mai multe floricele fragile, în timp ce eu am cotropit întreaga pagină cu un ghiocel imens...băltea de prea multă apă şi acuarelă hârtia şi nu mai voia să se usuce. Nu puteam muta coala, că se scurgea verdele în alb şi se ducea naibii opera....şi tovarăşa Turcu a adunat, până la urmă, picturile, nu ne-a zis ab-so-lut nimic, dar eu, brusc, m-am supărat pe ghioceii tăi mici şi delicaţi. Şi nu era vorba că îmi venea să-ţi rup lucrarea, dar ai deschis gura să-mi zici ceva şi asta nu am mai suportat. Şi în pauză n-am mai venit lângă tine, să ne jucăm, şi tu stăteai cu Ioana Obreja, pe cimentul ăla rece, în nişte ciorapi galben pal din PNA, şi eu am decis să mă joc singură şi nici să nu mă uit la tine...
Motănel...
Ramona!...
Monel,
aseară vorbeam cu tine şi mi-am amintit o mie de lucruri. Îi povesteam unei colege că ne ştim din cărucior şi mi-am adus aminte că noi nu ne-am certat niciodată. Nu ne-am aruncat vorbe grele, nu te-am vorbit de rău nimănui. Te-am invidiat. Dar acum va trebui să explic că, la copii, sentimentul acesta nu ar însemna decât că voiam să am şi eu clame de păr ca ale tale, să nu trebuiască să dorm de după-amiază la cămin, că am cerut şi eu din Israel bluză cu piu piu ca a ta, că am făcut circ ca să mă ducă şi pe mine la Alla Pugaciova la concert (dacă ai şti ce circ am făcut acasă! te-ai tăvălit vreodată în tot covorul din camera mare, cu lacrimi de crocodil, la 4 ani, ca să îţi imaginezi efortul? dar am reuşit. Mama a oprit maşina de spălat, ne-a îmbrăcat frumos pe mine şi pe Cristi, l-a sunat pe tata să ne obţina intrare şi am dat repede fuga la Sala Polivalentă). că m-am cerut şi eu la balet, în grupă cu tine, ca să ieşim apoi pe stradă, cu Gabi şi cu Zita, îmbrăcate în costumele de balet, şi să mergem demne în pas graţios până în Aleea Mare şi înapoi. Şi totuşi, o singură dată aş fi vrut să nu fii prietena mea. Ţin minte tot, asta m-a speriat, aseară. Pentru că, după 25 de ani văd şi acum dimineaţa aceea în care tovarăşa Turcu ne-a pus să pictăm nişte ghiocei (venea 8 martie) pe hârtie glasată roz, şi tu ai desenat mai multe floricele fragile, în timp ce eu am cotropit întreaga pagină cu un ghiocel imens...băltea de prea multă apă şi acuarelă hârtia şi nu mai voia să se usuce. Nu puteam muta coala, că se scurgea verdele în alb şi se ducea naibii opera....şi tovarăşa Turcu a adunat, până la urmă, picturile, nu ne-a zis ab-so-lut nimic, dar eu, brusc, m-am supărat pe ghioceii tăi mici şi delicaţi. Şi nu era vorba că îmi venea să-ţi rup lucrarea, dar ai deschis gura să-mi zici ceva şi asta nu am mai suportat. Şi în pauză n-am mai venit lângă tine, să ne jucăm, şi tu stăteai cu Ioana Obreja, pe cimentul ăla rece, în nişte ciorapi galben pal din PNA, şi eu am decis să mă joc singură şi nici să nu mă uit la tine...
A doua zi uitasem tot. Acum ţin minte tot.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc pentru comentariu. Cu siguranță nu e violent și nici măcar un nenorocit de spam. Vă răspund imediat ce pot!