afara e strasnic!

Dimineaţă de noiembrie, trezit repejor, pentru şcoală, intrat în baie unde-i cald şi bine şi pot sta pe marginea căzii cu mâinile sub apă caldă minute în şir, până se prinde tata că cineva mai doarme şi în încăperea de culoarea mandarinei. Dar ce văd, pe marginea chiuvetei? Un bulgăre de zăpadă! Era felul în care mama ne anunţa că a venit iarna, aia frumoasă, cu zăpadă cu tot...câte un bulgăre pentru fiecare primă zăpadă din an

***

fâşul bleu eu, cel roşu fratele meu, mănuşile ude rău de tot, ne întoarcem, ca în fiecare după-amiază de iarnă, din faţa blocului sau, dacă am mai crescut niţel, din spatele blocului, pe malul Mureşului, unde ne dădeam cu sania pe dig...Sanie uşoară, din lemn crem, cu tălpile groase, să lunece fiiiiiin.

***

sania albastra din fier forjat, mare, de la Saschiz. Bunicul mă trage pe Leigass, mergem la doamna cu pianul, să exersez. Sania nu rămâne în curte, vine fratele meu să o ia, el merge în Brazi, pe ditamai pârtia.

***

Platoul Corneşti- Târgu Mureş...Urci o jumătate de oră până sus dar ştii că poţi coborî cam 15 minute pe străduţe în jos, cu sania...Chiar aşa, pungi de plastic rar am văzut, în copilăria mea!

***

Oamenii de zăpadă. tot aşa, câte unul pe an, la începutul iernii. Mă şoca Jutka: ea jertfea un fular de-adevăratelea pentru ca omul din faţa blocului nostru să nu scoaţă despuiat faţa în lume.

***

ninge la Londra!

***

alergat cu căţelul în curte la UMF, pe zăpadă scârţâindă

***

imaginat învăţătoarea mamei mele care se spăla dimineaţa, iarna, cu zăpadă. Pe faţă, să fim înţeleşi.

***

Azi-dimineaţă. Strat de o jumătate de metru de zăpadă calitatea I, pufoasă, scârţâindă, peste tot Bucureştiul. La maşina mea se va ajunge în martie, probabil. Am ţopăit în jurul ei încercând un nu-ştiu-ce. Nu am putut scoate peria, să-i mai dau jos din cojoc maşinii. Am abandonat-o. Sus nea, dreapta trotuar, faţă- spate omăt, stânga ditamai troienele, de la utilajul care curăţă bulevardul. N-am putut să o curăţ. O mai văd sâmbătă, doar:)

Eu- către metrou. Ţopăind pe cărări şi râzând! Pe geam, ditamai bulevardul, trece câte o maşină, o dată la trei minute, în rest pietonii au pus stăpânire pe carosabil. Lipsesc copiii, să ridice un om imens de zăpadă, pe linia continuă, pe cât posibil!

Îi aşa de straşnică zăpada asta!