depresie şi nucşoară, furie şi pătrunjel

Despre depresie şi alte probleme din interiorul cutiei muzicale scrie cât se poate de bine Andreanum, vă rog citiţi-l cu atenţie de câte ori puteţi, că de multe ori vă ajută nu doar la binele de moment.
Se face că săptămâna trecută mi-am dat seama că râsul meu nu mai e râsul meu, că oboseala îmi feliază creierul pornind de la lobul occipital (gosh, ce am cu precizarea asta?) şi mi-am zis că dacă nu-mi iau măcar 5 zile libere voi sfârşi cu chimicala în sânge (şi nu suport chimicalele, din prinţip, iar Passiflora cât poate să lucreze, cât?) Le-am scris colegelor care trebuie să tragă în lipsa mea (că aşa e frumos şi aşa se procedează la noi pe secţia de finisate din fabrica de concasoare) şi m-a impresionat că au înţeles pericolul. Cu depresia nu e de jucat şi depresie nu e doar atunci când vrei să sari spectaculos pe geam. Depresie e atunci când...dar vă spune Andreanum ce şi cum. Şi doar dacă ai maturitate şi luciditate ştii să te opreşti. Şi să constaţi că ceva nu e bine cu tine când o veste care îţi va schimba viaţa îţi smulge doar un zâmbet, când- în loc să răspunzi ferm cuiva care crede că te-a câştigat la roata norocului doar pentru că pe el îl recunoaşte lumea pe stradă- te podidesc lacrămile, când nu ţi se mai face foame, când dormi într-una, de exemplu. Şi nici hodina din ultimele zile, şi nici soleilul qui brille orghitor deasupra oraşului nu m-au adus pe linia de plutire, din moment ce plănuind, uite acum, nişte cartofi franţuzeşti, m-au trecut toate sudorile când am constatat nu doar că nu mai am nucşoară în casă, dar şi că nu am cum să găsesc la magazinaşele din jur, că în ţara asta grosul bucătăreselor (doar n-o să le numesc gospodine în tragicul context în care vă scriu, nu?) în afară de pătrunjel şi piper negru (din care eu nu mănânc, na!) nu aruncă nimic în mâncarea clocotindă. Oameni de nimic:(