inainte de culcare

(Mi-am luat pijamaua pe dos! Da, fac şi din astea dar până acum m-a ferit Hăl de sus să ies pe stradă aşa)

...să mulţămesc ceriului că am rămas cu procesatorul intact după inundaţia de alaltăieri. Deja intrasem într-un pre-sevraj şi am luat hotărârea să limitez preventiv activităţile PC-related ca să nu mai trăiesc panica cea mare prin care am trecut, când mi-am dat seama că nu mai pot citi/căuta lucruri pe net/scrie...Brusc apăruseră situaţii în care fără de el nu mă puteam descurca. E., de exemplu, se întreba cum să facă să aibă pe un CD nişte muzică. Eu îi spuneam cu glas stins că aş fi putut să o ajut, de nu ar fi fost paharul acela răsturnat...Apoi am zis să merg la teatru. Mi-am scos carneţelul şi am notat nişte locuri şi ore, pe când altădată din două click-uri aş fi rezolvat problema.

Mai era apoi o rezervare de făcut, pentru o prietenă. Mă şi vedeam ieşind în oraş la un cafe internet (plin de fum! ce, gânduri pozitive în momente din astea aţi mai văzut?)

Dar apoi, cu penseta în mână, butoanele pe afară şi un uscător de păr în mâna dreaptă, plus răbdare şi tot felul de mantre, am reuşit!

Şi sunt aşa de mulţumită că mă gândesc ce să-i cumpăr mititelului, ca să nu se supere prea tare pe mine. Un ciot nu ţi-ar plăcea? Hai, că nu-i de colo. 60-80 euro bucăţica, de aici.

(Chiar aşa de marcată să fiu de trecutul întunecat, de mă oripilez mereu la preţuri ?)