puterea gandului e mare

... o ştiu şi din experienţă şi din lecturi asidue.

Am o rugăminte mare, pentru mâine dimineaţă. La două mii de kilometri depărtare, Dan intră într-o operaţie grea. 

Are un pitic pe creier, cum îl consolam, de care nişte medici vor încerca şi reuşi să-l scape.

Chiriaşul lui e pe nervul acustic, se cheamă neurinom şi ori cât ar încerca companiile de telefonie mobilă să se scuze, în mare ... de când cu invenţia asta au apărut şi neurinoamele de acustic. 

Cauze concrete nu există, doar supoziţii. Ideea e că şi de e în legătura cu urechea, operaţia nu e floare la ureche, extracţie de comedon. Când ţi se umblă la cutiuţa muzicală nu e de ici, de colo. Înăuntru e creieraşul plus 12 perechi de nervi cranieni. Unul dacă e atins, buba poc: pareză facială, paralizie pe jumătate de corp, tulburări de auz, văz, deglutiţie etc. Plus risc de Doamne fereşte. Pe o foaie pe care îţi sunt prezentate riscurile astea eu am văzut chiar 10% şanse să nu te mai trezeşti niciodată.

Acum că ştiţi ce şi cum, vă rog ca, de dimineaţă, că atunci încep de obicei asemenea operaţii, să vă gândiţi preţ de o clipă şi la Dan. 

Aşa cum ar trebui să ne gândim că în fiecare clipă cineva trece un mare hop. Şi că un gând bun, de la oricine ar veni, îl poate ajuta să scape mai uşor de necaz.