Nu am aparatură sofisticată de scanat, aşa că pot reda doar momentele de mai sus. Se remarcă încercarea fratelui meu de a-mi îndesa nişte tort în gură, una dintre convorbirile telefonice pe care le purtam la acea vârstă, o serie de aplauze la primul stat în picioare (deşi mama ţinea de pantalonii mei, din spate) şi un nas în vânt sus la munte, pe un buştean.
doamne Monico, ce frumu erai (si acum esti, evidement) si mi place tare ca stiu ca esti de-acolo de unde esti tu de loc si parca ma vad pe mine cand eram mica, asa, prin decoruri.
RăspundețiȘtergereanyway, can I meet your bro? pare tare dragut :))
tu vrei tort de fapt! :)))
RăspundețiȘtergereofff, cum le stii tu pe toate ca un om mare! :D
RăspundețiȘtergereîi frate-mio, nu se face să spui mai multe, dar pe scurt: azi nu ar mai da tort la nimenea. Ş-atunci de ce să te nefericesc?
RăspundețiȘtergerePS: şi nici freza aia n-o mai are:)
Iuuuu ce frumusete de fata erai. Sunt sigura ca esti si acum, da' nu am vazut poze cu tine recente. :)
RăspundețiȘtergereAm si eu ceva scanari de cand eram mica... le-o pune si eu mai incolo.
hi hi, toti copiii sunt dragalasi, tu! Sa stii ca la tine ma gandeam sa dau leapsa, dar, cum au circulat cam multe, am zis s-o ucid cat mai e in fasa:)
RăspundețiȘtergere