cum fu departe

Departe în Munţii Apenini nu putu fi decât frumos. Vezi foto privelişte de pe geamul meu.

Cum nu am luat notiţe din pricină de mănuşi prea groase dar fuaaaaaaarte izolante, veţi găsi aici-şa doar crâmpeie.

- Zăpadă de o jumătate de metru. naturală. acoperită cu un strat preventiv de artificială, câteodată. Să nu plângă schiorii, adicătelea.

- Mămăligă în fiecare zi, aproape, la prânz. Mămăligă napolitană. Cu suc de roşii. Că nu ştiam ce să iau altceva. Şi pizza napolitană. Cu blat gros cum făpcea mama în copilărie, nu cu subţireli de Roma, bleah! Înspre Napoli nu se glumeşte cu mâncarea, se îngurgitează carne la greu, mai ales în tavolele calde de lângă pârtii, să aivă sportivii energie, cred ei. Nu pot să le ţin o teorie, există un medic de medicină sportivă care încurajează vegetarianismul cu argumente bine documentate, se numeşte Virgiliu Stroescu, cătaţi numa cătaţi.

-Ceriul albastru, mă scuzaţi că mă repet.

În foto, Franco- omul cu care mi-am petrecut dimineţile. Îmbrăcaţi, nu săriţi la concluzii! Exact ca în foto, nu ţin minte să-l fi văzut prea mult fără ţigară. Cel mai cool fu când l-am văzut cu ţigara în gură, telefonul la ureche, beţele în mâna stângă şi nu ştiu dacă nu făcea şi giumbuşlucuri pe zăpadă.

Mare vrăjitor! Cuvintele pe care le-am auzit cel mai mult de la el sunt: 'tutto a posto?' de mult timp m-am gândit la postul de poliţie, când îl auzeam; 'una caramella?' răspunsul fiind mereu nu, 'apri le code!' şi 'guarda avanti!'de cele mai multe ori pe un ton panicat, şi 'fessachiotta!' pe un ton dojenitor când mă mai supăram că nu mergeau lin treburile. La toate astea mormăiam, în loc de răspuns. Gargara venea înainte de clipele grele, când, stupoare!, nu voia să mă bazez prea mult decât pe muşchii mei şi-mi zicea: 'ci conosciamo?'. Prilej numa' bun să şi-o mai audă (dacă a dat de fumei temperamentale cum în Italia ghiciţi dacă lipsesc...): 'Uomini! Che mascalzoni! La sera ti conoscono, ma il mattino ...!'

PS: nu am făcut poze dar se epzistă o serie de filme cu mine în acţiune, pe un telefon despre care se presupune doar că are şi un cablu de legătură cu PC, undeva într-o cutie dintr-o casă super ordonată cum eu n-o să fiu niciodată în stare să ţiu.