Am fost plecată şi bine am făcut, pentru că am respirat aer curat și am stat cu faţa în soare pe ghizdurile fântânii.
Sâmbătă ne-am luat şi am mers noi până în Villa Torlonia care mie mi-a plăcut mult,
deşi acolo şezu dom'profesor Mussolini în chirie pentru o liră talienească pe lună, nu ştiu dacă plătibilă cumulat la sfârşitul anului, sau la fiecare 30 ale lunii dădea fuga în fundu'curţii la Casina delle Civette , unde şedea Principele Torlonia care i-a făcut marele favor de i-a cedat locuinţa la preț modic.
Frumoasă Casina delle Civette asta: aduce cumva a casa lui Gaudi din Parcul Güell, doar că asta e ceva între cabană elveţiană şi expoziţia de vitralii.
Mie mi-a plăcut cel cu irişi, altora cu gânduri mai întortocheate cel cu păuni.
Villa Borghese apoi, pentru plimbarea de după-amiază, ca să ajungem la Zoo. Am apucat să parcăm lângă Accademia di Romania, să remarcăm maşina cu număr de Satu Mare din faţă şi să dăm o tură până la casa de bilete.
Decât că Il bioparco n-a aflat de ora de vară şi se închidea la ora 5 şi nu la 6, cât să vedem o revoltă în ţarcul de capre, prin gard, şi papagali separaţi pe culori (ăsta nu e tot un fel de rasism: roşii cu roşii, albaştrii cu albaştrii şi ăia albii mai sus?!)
Fapt pentru care ne-am dus pe alte dealuri, mai aproape de casă, în Parioli, la Casina delle Muse.
Sâmbătă ne-am luat şi am mers noi până în Villa Torlonia care mie mi-a plăcut mult,
deşi acolo şezu dom'profesor Mussolini în chirie pentru o liră talienească pe lună, nu ştiu dacă plătibilă cumulat la sfârşitul anului, sau la fiecare 30 ale lunii dădea fuga în fundu'curţii la Casina delle Civette , unde şedea Principele Torlonia care i-a făcut marele favor de i-a cedat locuinţa la preț modic.
Frumoasă Casina delle Civette asta: aduce cumva a casa lui Gaudi din Parcul Güell, doar că asta e ceva între cabană elveţiană şi expoziţia de vitralii.
Mie mi-a plăcut cel cu irişi, altora cu gânduri mai întortocheate cel cu păuni.
Villa Borghese apoi, pentru plimbarea de după-amiază, ca să ajungem la Zoo. Am apucat să parcăm lângă Accademia di Romania, să remarcăm maşina cu număr de Satu Mare din faţă şi să dăm o tură până la casa de bilete.
Decât că Il bioparco n-a aflat de ora de vară şi se închidea la ora 5 şi nu la 6, cât să vedem o revoltă în ţarcul de capre, prin gard, şi papagali separaţi pe culori (ăsta nu e tot un fel de rasism: roşii cu roşii, albaştrii cu albaştrii şi ăia albii mai sus?!)
Fapt pentru care ne-am dus pe alte dealuri, mai aproape de casă, în Parioli, la Casina delle Muse.
Asta ca să nu mai spuneţi că sunt secretoasă şi nu vă spun pe unde bat câmpii şi dealurile. Poze nu am făcut, păcat, dar se vor face, data viitoare: totul e în floare acuşica pe cele şapte coline.
Ah, câtă poezie pe capul meu!
Ah, câtă poezie pe capul meu!
ahh, ce cosmopoliticoasa esti!!!
RăspundețiȘtergerepai 1/2...ca daca nu avea cine sa ma poarte in locurile alea eu mergeam doar la villa torlonia, ca citisem pe un blog de pe IHT, globetrotters, recomand de asemenea, de o expozitiune de pictura de acolo...
RăspundețiȘtergeremi se pare ca esti un fel de nicolae milescu-spatarul postmodern. mai scrie!
RăspundețiȘtergerehe he, nici o miime.dar mai bine, decat sa mi se taie nasul. (lui i-l taiara, parca, nu?)
RăspundețiȘtergereanecdota asta n-o mai stiu: poate stie google?
RăspundețiȘtergereGoogle a raspuns: "Nu se cunosc exact cauzele care au dus la dizgratierea tanarului boier, ajuns atat de repede la un rang inalt si la atata bogatie, incat era cunoscut de toti pentru luxul in care traia. Dupa pedeapsa primita - taierea zgarciului care desparte narile nasului - Nicolae Milescu a fost supranumit Carnul. Se pare ca Spatarul conspirase impotriva Domnului de a carui protectie se bucurase." din ediatia de colectie a JN
RăspundețiȘtergere