la volan

Şi, cum rulam eu cu alene pe carosabil de dimineaţă, de pe trotuar coboară, nu cu paşi de felină ci cu tropote de elefant, o ditamai maşina de teren. În viaţa mea n-am văzut un
vehicul atât de mare. Ttrotuarul a suspinat bucuros că scăpase de greutatea mastodontului, carosabilul s-a cutremurat de spaimă, iar eu- în Goldie a mea cea drăgălaşă- m-am făcut mică-mică, de teama monstrului care până şi solzi avea, din cauza noroiului prin care trecuse până să se fi decis să cucerească Bucureştiul! Zgomote nu prea auzeam, că radioul mergea tare dar în aer pluteau energii negative. Pe urmă îl văzusem şi pe cel de la volan, un uriaş şi el, cu părul zburlit şi barba crescută de vreo trei zile. Aş fi vrut să ţip, să-i previn pe toţi!
Cu un gest natural, a desfăcut o cutie şi a început să bea cu gesturi ce nu păreau deloc calculate.
Gîl-gîl, ahhhh delicat, şi o privire spre mine. Mustăcioara lui, spuma laptelui, urma iaurtului.
Zău dacă îmi imaginam că în asemenea mastodonţi se beaiaurţel!