o cafea proasta atat de buna!

O dimineaţă de aprilie, o întâlnire cu oamenii în alb, un dialog scurt, de rutină, şi o întrebare abia şoptită, la final:
-ihatom egy kávét ? 
-Persze!* s-a auzit răspunsul, cu mirare că putusem să întreb aşa ceva. 

Şi zâmbetul mi-a luminat faţa atunci, aşa prăbuşită cum eram. Şi, cum nu mă puteam ridica din pat, iar mama mea  (băutoare de cafea de o ştia şi fratele meu care, la un an şi un pic, când era întrebat ce bea mama? răspundea, brav: tatea!) solidară cu oricine apreciază o cafea bună, a dat repede fuga la parter şi, pe masa de lângă patul meu de spital, în nici cinci minute a apărut paharul ăla din plastic gri-gălbui. 

În el, presszó din Eduscho roşu să fi fost, dar ce conta? Aburind. Porniţi spotul publicitar! Pliculeţul cu zahăr nu mi-a trebuit, spatula da, să răcesc mai repede cafeaua. Cu braţul dureros după o săptămână de perfuzii şi ceafa imobilă, cu gura abia deschizându-se, am sorbit cu poftă nebună lichidul ăla la care visasem două săptămâni. Ce cafea proastă! Da’ ce bună era!

Care e cea mai bună cafea proastă pe care aţi băut-o? 

_____________

O cafea pot să beau? Desigur! (magh.)