deci carele saluti

La Roma, ca la Bucuresti de altfel, Sahara si-a trimis vanturile cele mai calde...milioane de grade Celsius la umbra:) asa ca ne-am ferit de umbra cat am putut.

In weekend, ca tot romanu' de rand (fara diacritice) am fugit din oras cat ne-au tinut anvelopele. In Cetate au mai ramas turistii si cine avea alta treaba. Tot romanu' de rand are o casa la malul marii, pentru ca valuri sunt cat cuprinde privirea-ti, de fapt, prin Italia. Noi am ales-o pe aia tireniana, spre nord mergand, in Toscana, nu chiar departe de insula Elba, aia de nu prea i-a placut lui Napoleon, noroc ca i-au ales, apoi, loc de surghiun mai inspre Africa, pe Sfanta Elena, sa poata aprecia Elba, deci:) Iubitorii de istorie sa nu se sperie ca asa ar sta adevarurile in capul meu, fac doar bancuri de doua lire italiene:)

Asadar, la Porto din Santo Stefano ne-am oprit, dupa un scurt popas in Ansedonia, la Il Pescatore, cu aceiasi prieteni, in mare, cu care va tot povestesc ca iesim, deci mari crapelnite, pentru care s-a si baut, de altfel, toastandu-se per la grande faciolata. Cu traduceri in rusa, romana, creola, de catre comesenii de prin alte parti, hi hi...

Nu e dimineata mai frumoasa ca aia in care iesi pe terasa si vezi ce vedeti si voi in foto dreapta sau in filmuletulde m-am chinuit rau sa-l incropesc, ca la sapte dimineata, dupa culcat la ora doua, nu prea merg unse lucrurile. Si apoi, daca tot mi-am facut analizele si nu se pune o saptamana ce mananc, mic dejun ca la italieni, cu biscotti inzuppati*, suc de portocale rosii de Sicilia, croissant, crostata si cappuccino, plaja la modul teoretic, daca se pune stat la umbra cu SPF 130000, pardon 50, sunat mama si tata si pus marea la telefon, sa spuna ei daca suna altfel decat Pontul Euxin, cautat meduze, scoici si altele, nu gasit decat iarba de mare, liniste enervanta in nisip, niciun megafon, niciun difuzor, niciun cetatean urland sa-si promoveze marfa, nu stim cum sta lumea cu igiena pe aici, nu servim, multumim! Pranz cu Pasta zucchine e gamberetti, sorbetto di limone si dolce far niente pe terasa. Apoi plecat devreme inapoi spre casa, caci toti barbatii din peninsula se aflau pe autostrazi, sa prinda meciul cu Spania. Asa de grabiti erau cu totii ca ambuteiaje au fost de pe la 16, inclusiv unul de toata frumusetea, pe o portiune unde autostrada se strangea din 3 benzi in doua, dintre care, pe cea de mare viteza, intr-o zona fara banda de urgenta, trei fete cucuiete ramasesera cu masina tot pe loc. Nu vreau sa stiu cate injuraturi si-au incasat, de parca nu le-ar fi ajuns ca le batea soarele ucigatoriu in cap, dar de invectivele noastre au scapat, ca noi suntem in perioada zen si nici macar nu mai gandim negativ;)

Si apoi eu somn de voie, cu urlete pe fundal, oftaturi si vocea servitoarei rusoaice a vecinei de palier: a viiiiinto spaaaniiiia, siniiiooora!

______________

* Povestea lor separat, insa.