Cred că-mi trebuia un insert de sunet la titlu, ca să aveţi reprezentarea corectă a satisfacţiei mele. Mda, se pare că nu reuşesc să mă maturizez şi micile mele bucurii sunt în continuare legate de prostia altora.
Uite, după ce am petrecut minute în şir vizualizând-o pe japoneza fără de adăpost care se aciuase în baia/debaraua unui om, de s-a prins proprietarul abia când nu-i ieşeau la număr soia, supa miso, surimi şi ce mai ţinea prin frigider. Îi dispăreau, noaptea. Că venea 'chiriaşa' să se înfrupte. A dat-o afară, dar femeia nu ştie nici măcar acum că i s-a făcut un bine. Unu la mână, pentru că nu e sănătos să mănânci dupa ora 18, pe orice fus orar ţi-ai duce existenţa, doi la mână, nici mâncarea prea rece nu are cum să cază bine la stomac.
Povestea e aici, dar poate o ştiţi.
Revenind, un alt homeless găsise calea rapidă către fericirea veşnică, de nabab.
N-avea casă, dar de un laptop şi de o căsuţă tot şi-a făcut rost. Căsuţă de mail, nu credeţi altceva. Şi atunci cum să nu le ia banii fumeilor aflate, şi ele, în căutarea bogăţiei (nu spirituale, insist!) pe millionairematch dot com? Cu vorbe alese, dar desigur.
Povestea, în variantă mai puţin încâlcită, aici.
Pentru că homeleşii lor sunt mai ai naibii decât ai noştri. Ai noştri iau doar hainele întinse la uscat şi ce mai găsesc prin tomberoane.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc pentru comentariu. Cu siguranță nu e violent și nici măcar un nenorocit de spam. Vă răspund imediat ce pot!