19 iulie 2008

acolo nu ma mai asteapta nimeni, in prag

Cum mergi spre Sighişoara, dinspre Braşov, imediat ce treci de Turnul cu Ceas, pe Leigass-ul ce duce În Brazi, nici în pragul casei şi nici măcar la poartă nu mă mai aşteaptă nimeni. Şi nici când plec nu-i nimeni să strige Mână încet, Monili!
Bunica
mea nu mai e.

13 comentarii:

  1. hugs.
    absentele astea dor. nu-s goluri, nu-s pentru ca avem amintiri cu care le umplem. dar amintirile sunt stravezii, si vrei sa vezi in dosul lor omul care le-a facut. si omul ala nu mai e. nici vocea nu mai e, desi o auzi aevea. nici parfumul nu mai e, si nici noi nu mai suntem aia micii care eram cind ne faceam aceste amintiri. mici, chiar daca amintirile au doar citeva zile.
    hugs. asa crestem. vrem, nu vrem, radacinile alea se taie. cioturile le vom avea mereu in noi, si ne vom ingriji cicatricile cu drag.

    RăspundețiȘtergere
  2. A doua oară, în mai puţin de o săptămână?

    Fir-ar a naibii de viaţă! Te îmbrăţişez şi sunt alături de tine.

    RăspundețiȘtergere
  3. Imi pare tare rau...

    Cred ca e prea mult! Iti trimit ganduri bune, poate te mai alina...

    RăspundețiȘtergere
  4. totul e mult mai trist fara bunici. :cry:
    nu stiu ce sa mai zic :-(

    RăspundețiȘtergere
  5. Draga mea, Dumnezeu s-o ierte si s-o odihneasca! Mi-au dat lacrimile cand am citit despre bunica ta. Asa de tare seamana cu a mea! A mea mai e inca acolo si de aia ma duc s-o vad in fiecare an.
    Te imbratzisez, Ana

    RăspundețiȘtergere
  6. de unde era bunica ta? Dumnezeu sa o odihneasca!

    RăspundețiȘtergere
  7. @all: va multumesc tuturor pentru cuvintele frumoase!

    RăspundețiȘtergere
  8. nu stiu de ce dar citind insemnarea ta, am incercat sa-mi aduc aminte daca am vazut-o vreodata pe bunica dormind. parca era tot timpul treaza sa ne faca ceva bun, sa ne puna la treaba, sa ne certe cateodata sau sa ne stranga la piept. acum ca nu mai e sunt convins ca a obosit putin si s-a dus undeva sa se odihneasca.

    RăspundețiȘtergere
  9. probabil deapana amintiri, in paradisul bunicilor, unde sunt si ale mele de cativa ani.

    RăspundețiȘtergere
  10. hugs, monica, mi-ai adus aminte de bunica mea, care inainte sa moara ata de mutl ar fi vrut sa mai ajunga inca o data acasa la Sighisoara.....

    dumnezeu sa o odihneasca

    RăspundețiȘtergere
  11. oh, imi pare rau! e atat de greu sa mai spui ceva in cazuri din astea...

    RăspundețiȘtergere
  12. Condoleante, Monica. Dumnezeu sa o odihneasca in pace.

    RăspundețiȘtergere

Mulțumesc pentru comentariu. Cu siguranță nu e violent și nici măcar un nenorocit de spam. Vă răspund imediat ce pot!

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...