Am ajuns acasă înainte de prânz, după două ore de rezolvat nişte lucruri, nici alergătură nu aş numi ce am făcut, în Ardealul ăsta. Şi după nişte impresii schimbate cu mama m-am apucat să narez despre poliţistul, extrem de amabil de altfel, cu unghia lungă la degetul mic (deci da, pentru cei care se întrebau dacă se mai practică, unii bărbaţi continuă să-şi crească unghia degetului mic) şi despre băiatul care a ajuns concomitent cu mine la asigurări, care era un domn la 40 de ani, de fapt, dar hainele erau aşa: şapcă de soare, cu cozoroc, tricou băgat în pantaloni, nădragi trei sferturi, largi, şosete trase până-n gât, sandale. Totul pe tonuri de gri şi maroniu. Şi i-am povestit mamei aşa cum vă zic vouă acum şi n-a râs cu mine. Pentru că la vârsta mea nu mă mai pot hlizi din orice. Vai, ce bine că am blog!
Mâine revin în Bucureşti, unde oamenii se plâng pe bună dreptate de căldură, nu ca mama care îmi spunea îngrozită să nu intru în bucătărie, că mă topesc. În bucătărie fiind cam ca în aprilie în Bucureşti, ca să puteţi aprecia ce cred oamenii ăştia de aici că înseamnă caniculă.
PS: azi-dimineaţă la opt, când ieşisem din casă pusă pe treabă, erau 22 de grade.
Despre poliţist: Nu. Nu şi-o creşte: şi-o cultivă.
RăspundețiȘtergereAh...astia cu unghiuta? viata mea ::)))le-as taia degetelu' cu totu'...
RăspundețiȘtergerehmm..degetelul taiat, ok...dar ciorapii cu sandale?...tricoul din pantaloni?...mi-e teama ca ar trebui maruntit tot....ca patrunjelul...parerea mea..
RăspundețiȘtergereCu unghia, e boala veche.Te poti scarpina mai usor, in nas si urechi. De asemenea, mai poate fi utilizata ca lopatica la lucrurile fine.
RăspundețiȘtergerehuhhh, amintiri din copilarie: unghia, dar nu de la degetul mic, ci de la cel mare, era tinuta de tatal meu un pic mai lunga(nu foarte lunga), pentru ca nu putea altfel sa scoata biletele alea mici(le mai stii? galbene maronii, de carton, adevaratele compostabile) de tren din casetele lor; era impegat, un fel de sef de gara intr-un mic sat din ardeal. recunosc ca imaginea acelui deget ma trimitea la marile reptile... dar era tata, ca sa ii fi facut?
RăspundețiȘtergereiar de omul/baiatul ajuns odata cu tine la asigurari... n-o fi din sibiu? e exact imaginea unui coleg de-al meu, mi-e mentor in viata profesionala(doar partea tehnica, nu si relatia cu clientii si colegii, aia sucks big time) si la bridge; parca si acum, la 40 de ani e imbracat de o mamica din anii '70; inca traieste cu parintii, isi fac regulat toate cadourile in familie, etc. imi pare rau de el, desi imi e bun amic, deja ma gandesc ca o sa vina vremea cand mama lui n-o sa mai functioneze ca acum 30 de ani
tot asa era si asta. era cu un LOgan, parca, si era foarte cuminte, politicos, sperios. completa cererea si din cand in cand isi cerea scuze si il ruga pe domnul de la asigurari sa verifice, nu cumva sa fi gresit el in completare...mi-a parut asa de rau ca m-am burzuluit la el, de ce mi-o ia inainte, ca sa aflu ca venise de pe la 7 dimineata si iesise putintel afara:=)
RăspundețiȘtergere