in taxi cu maestrul

mnoah, după taximetristul cu altar- că altfel nu puteam numi Dacia aia din care răsunau imnuri religioase, înţesată cu crucifixuri prinse în ventuze pe orice suprafaţă suporta contactul, icoane (sfinţite, dar ce credeaţi?) şi măciulia schimbătorului de viteze în ton cu situaţia- care nu mi-a dat rest la suta aia amărâtă (n-a reţinut nimic din tot mersul ăla la biserică şi închinatul la toţi păreţii, crucile până în pământ şi poate şi până în tavan, după un triplu salt măiastru) am dat şi de taximetristul- maestru. Nu meritam să aflu cine e decât după zece minute.

N-am percutat la monologul lui despre actualitatea ţărişoarei, nici la propoziţiile neterminate din care am dedus doar sector, hoţi şi mişei, eu fiind preocupată să oftez, că ce poţi face, dacă era unica fiinţă doritoare să mă ducă la aeroport când nimeni nu s-ar fi încumetat prin haosul din Băneasa... Şi, cum vorbea în gol şi prost nu era să nu-şi dea seama că nu rezonăm, a dat radioul mai tare. Radio fixat pe Muzical. Sau Cultural să fi fost? Eu pe ăsta din urmă nu-l mai ascult de când am pornit radioul într-o intersecţie şi urlau personajele de la Teatru Radiofonic de am crezut că mi-a intrat cineva în maşină.

-Vă deranjează?- zice el, peste Haydn.

-Nu e nicio problemă, domnul meu.

-Că ştiţi, nu oricine suportă aceste genuri muzicale.

-Mda, se prea poate.

Şi nici nu s-a terminat bine biata simfonie că, dacă tot eram la roşu, şoferul meu fără de livrea a apucat să scoată din bord o casetă pe care nici n-am apucat să văd ce scrie. Nu-i nimic, că un sfert de oră am ascultat ce era pe ea şi nici nu merita să scrie omul pe etichetă ce aş fi vrut eu să pot reda aici şi rimează cu ficat.

Taximetristul meu cânta la muzicuţă! Taximetristul meu era mândru de compoziţiile lui!Taximetristul meu era autodidact! Taximetristul meu avea o singură melodie, de fapt, dar optimile se transformau, fără să ştie el ce şi cum, în doimi sau note întregi chiar şi atunci polcile ajungeau doine! De jale, evident. A mea, că Cel de Sus mă condamnase la acea călătorie pe care şoferul, doar, o considera incursiune muzicală! Capac la toate, poate aveam mutră de lucrător la fabrica de concasoare, cum am fost până la demisia din urmă cu două săptămâni, şoferul îmi spune complice că două persoane care lucrează în televiziune i-au lăsat, până acum, cartea de vizită şi poate va fi invitat la o emisiune. Eu încercam să vizualizez o emisiune întreagă cu excentricul care nu doar că îşi înregistra creaţiile, dar le şi prezenta pe casetă, cu o voce mai blândă decât cea de la Răspundem ascultătorilor. OK, am şi încercat să fiu bună la suflet şi am vizualizat un reportagiu întreg pe tema taximetrişitilor cu talente ascunse, în care 20 de secunde să fi fost despre omul nostru.

Dar, până la urmă, dacă nu fuma, nu punea frâne bruşte şi nu scuipa coji de seminţe în toate direcţiile, poate dau iar dovadă de rea-credinţă şi nu admit că toţi pre lumea asta suntem fiinţe culturale.

Călătorie plăcută, dacă îl acostaţi vreodată!

Nu, nu-i transmiteţi salutările mele, mi-a ajuns!