19 august 2008

mi-am uitat tema acasa, pe pian, in bucatarie

ocazie cu care va anunt ca la Rim nu e deloc cald, ba dimpotriva, bate un vant cum uneori nu prea se cade, tantarii circula in roiuri chiar si printre blocurile ai caror locatari au platit bani grei pentru dezinsectie, in luna mai, si mai mult nu scriu de teama unor represalii.
Pentru ca azi e marti cu trei ceasuri rele si toate minutelele acestor ceasuri au decis sa se raspandeasca de-a lungul zilei.
1.pentru ca mi-am schimbat abonamentul telefonic de pe numarul pe care il am de cand am eu telefon mobil (era unul din acela care se dadea cadou cand iti luai Cielo, presupun, primit de la MixFm in urma unui barter, in '98. Barterul nu era cu mine, ca doar nu era sa umblu prin Tirgu-Mures urland ia masina, neamule!) si pentru ca numita nu stiu cum (am numele ei, dar daca il scriu intru intr-un alt lant de nenorociri.Pai de ce: neavand niciodata in viata mea buletin de Bucuresti, desi am respirat acolo 13 ani, abonamentul era pe numele mamei pretinei mele. De cate ori sunam pentru vreo cerere imi luam vocea responsabila, ma declaram nascuta in 51 si primeam tot. Pentru cine nu ma stie, am o voce de om foarte serios, iti vine sa-ti dai copiii in grija mea. Stop, nu am experienta necesara!) mi-a promis ca imi face roaming imediat cum preschimba abonamentul, m-am trezit de dimineata rupta de lumea mea. De lumea de aici, recte de 3 persoane, ma leaga o alta cale de conexiune, numita, in cazul meu, TIM. Monica, "nepoata" saritoare a personagiului pe numele caruia se afla telefonul meu a trimis repede un mail, in numele matusii si in loc de raspuns a primit o veste cum ca Aaaaaaa e in vacanta. Sa fie sanatoasa, sa foloseasca SPF, dar cu mine cum ramane? Noroc cu Skype, ca am rezolvat.
2. rastimp, mergeau boilerul si masina de spalat si am vrut sa netezesc niste carpisoare, fapt pentru care n-a trecut mult pana ce s-au oprit toate din functiune, la comanda poc, dar fara scantei. Noroc ca sunt micul mester din fire si, in fata unui tablou electric deloc complicat, am stiut pe ce buton sa apas. (a saptea paranteza intr-o singura povestioara, stiu. Viata la bloc in penisula unde ma aflu nu e deloc palpitanta. Cand vrei sa anunti furnizorul de energie electrica anume cat te-ai intins cu consumul, pe luna in curs, nu astepti sa vie cineva la usa sa urle Luminaaaa, cum frumos se intampla la Bucuresti, mai ales cand dormeam. Dimpotriva, suni la un numar verde, spui acolo ce si cum, nici macar nu vorbesti cu o fiinta umana, si asta e doar pentru confirmare, de fapt, pentru ca furnizorul are mijloacele lui prin care STIE CE AI FACUT AZI-VARA si cat ai consumat pentru treaba asta. Nu mai are rost sa spun ca nici plata nu se face ca la noi, in pijama, cu parul valvoi, direct omului care nici nu stii cand poate fugi cu banii.)
3.In tot acest timp, (timp nedilatat, va avertizez, inca nu am puteri magice!) pe aragaz se topea ca Vrajitoarea de la Miazanoapte sub apa aruncata de micuta Dorothy aflata in drum spre Oz, un presso cu o decofeinizata in care voiam sa moi deloc elegant niste posmagi. Am luat bomba de toarta si am pus-o in apa rece. Se pare ca am salvat tot ce era e salvat cu mirosul stau cam rau, dar trece, am fost si la morga, nu se compara senzatia.
Coroborand 1,2 si 3 am decis ca nu am o zi norocoasa, nu-mi pot permite sa umblu cu lucruri periculoase si, capac la toate, mi se cojeste pielea de pe degetul mic al mainii drepte, fara sa-mi amintesc daca m-am parlit acolo cu ceva, de ce si ce pot face sa nu repet figura.
Deci nu garantez ca apuc sa desenez ce anume celebritate am vazut eu duminica uite aici si o stiti si voi. Carele stiti, adica.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Mulțumesc pentru comentariu. Cu siguranță nu e violent și nici măcar un nenorocit de spam. Vă răspund imediat ce pot!

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...