buna dimineata, Mexic, buna seara, Romania!

Scriu dinainte, asa ca nu va garantez 100% ca e si adevarat ce vedeti, nu de alta, dar ma urc uite acum pe avion si trec mari si tari (nu sapte la numar, e adevarat.)

Ce se schimba: Monica va vrea sa fluiere si in continuare, dar poate se va auzi mai putin puternic. Unu la mana, ca voi fi tare departe, doi la mana: voi fluiera de sub sombrero.

Mda: merg in Mexic. Nu e excursie. Nu e pentru toata viata, dar cativa ani tot sunt la mijloc.

Prima oara cand mi s-a nazarit mie sa merg in tara aceea era cu mai bine de 10 ani in urma, cand imprimam pentru radioul unor prieteni niste emisiunie care se puteau numi Din bucataria popoarelor. 

Asa am ajuns la Ambasada Statelor Unite Neamericane si l-am cunoscut pe insarcinatul cu afaceri culturale, Rodolfo Herrera Saldana pre numele lui, (salutari, senor!) care, om cu sete de cunoastere si presupunand ca toti sunt la fel, cat isi pregatea prelegerile ce urma sa ajunga in unda, imi dadea mie de citit. 

Istoria tarii sale, ce credeati? Am visat mult, imi ieseau cactusi pe ochi probabil, pentru ca la un moment dat domnul de mai sus mi-a dat ultimatum sa invat limba ca ma trimite la o bursa pana in Ciudad. Zis si nefacut: nu sunt cea mai consecventa persoana din lume. M-am dus la Paris, mai apoi si am uitat de drumurile mele pana la Ambasada.

Deci ramane ca fluier cu ayayayay la capat! Si poate ajung sa o cunosc si pe Chavela, pana mai e. 

Hai ca revin cu amanunte, sper sa am internet de maine incepand chiar.