Buna seara Romania, buna dupa- amiaza, Mexic!

Asadar: am ajuns cu bine. De doua ori, pentru ca era zbor direct. Asta inseamna zbor direct pentru Aeromexico: escala la Monterrey, cum am trecut garla cea mare, pentru alimentare. Si a magaoaiei cu care am venit si a noastra personala.

Cum fu: am luat avionul, la Romafix la miexul noptii, trecute fix, suntem latini cu totii, la naiba!  

Coada la cei privilegiati a mers mai incet decat coada oamenilor normali asa ca am regretat ca nu suntem normali si am stat dupa o familie cu bilete pentru toti, decat ca cei doi copii nu aveau nume in actele Aeromexico, asa ca prilej de obraji rosii de furie si neputinta la pater familias, prilej de scancete pentru ala mic si cret, de plimbari prelungi cu cangurul impaturit bine pentru munieca lor de fetita si de ton ascutit pentru madre, ca e rau sa nu mearga toate lin. 

Ocazie cu care ne-am prins si ca Biserica Catolica ori e foarte bogata ori e miloasa cu slujitorii ei, caci o maicuta nu departe de senectute beneficia de un loc la clasa superior, recte aproape doua mii de euro pentru zbor.

In avion, copiile nefidele ale Gaviotei, machiate cu spaclul cat sa se pistruieze de ciuda unele ca mine (inclusiv eu, de ce sa ne ascundem dupa piersic) ca greu te colorezi la fata cand stii ce drum lung ai inainte si ca ai de dormit plus frecat a ochi fie a mirare fie a trezit dupa lungul si clatinatul somn. 

Ne-au dat sosetute, sa fim comozi (te umfli ca naiba dupa 12 ore) nu vor ei nici sa-ti explodeze ciubotele in avionul lor nici sa te simti prost si sa nu mai pleci cu ei data vitoare.

Am plecat cu compania de zbor mexicana, fiind singura cu care scapam de escala pe care, iata, am facut-o. Cobori din avion cu toate bagajelele stai in curent de aer conditionat de aeroport modern si frumos, nu contest, si o iei iar din loc, nu stiu daca in acelasi aparat, dar in mod sigur nu cu aceleasi dudui indrumatoare.

Cina, somn lung cu totii aratand la fel cu dopuri in urechi, masca de somn pe ochi, sub paturica si incaltati cu admirabii caltzuni in care se incapatanau sa defileze cu totii, intr-o intimitate pe care zau daca te mai gandeai daca sa o impartasesti mai mult, zici ca eram in moschee, ca de mult nu am mai vazut oameni sa se descalte in casele unde sunt invitati. 

Mic dejun inainte sa ne dea jos din avion, mic dejun si in scurtul drum de la Monterrey la Ciudad de Mexico,unde ma aflu, asadar, si de unde va trimit un salut voios dar nu de pionier, caci femeia simpla si april sunt doua doamne cu blog pe care le citesc si care au mai fost aici. Avantaj ele. 

Avantajul meu: stau trei-patru ani, daca toate merg bine, nu voi fi jefuita, rapita, maltratata si alte lucruri periculoase care li se pot intampla celor mai balai din fire, nu negriciosi, scunzi si rotunjori, ca majoritatea bastinasilor. Nu sunt oameni urati, huo aluia care a spus asta. Sunt altfel. Bine ca suntem noi feti frumosi;)

Despre poze nu am ce mare lucru sa va spun, deoarece era intuneric cand am aterizat intaiasi data si era innorat cand sa coboram pe Benito Juarez, marele aeroport din Capitala, situat, cum altfel, aproape in centrul orasului care e ca o placinta, doar misuna prin el 20 de milioane de locuitori, in 5 milioane de autoturisme si cine stie cate autobuze, metrouri si carute. Strainii nu intra la socoteala in toate statisticile acestea aproximative. 

A, nu era trafic, poate pentru ca e duminica, nu era trecut bine de ora 9 AM si niste oameni jucau de zor fotbal, noi am scoborat pe un terminal terminat de curand, asa ca ne-am infundat pasii intr-o dungata frumoasa mocheta noua. O sa dau un raport complet si peste cativa ani. In mare: aici e ordine si curatenie, iar oamenii sunt amabili la modul ca nu simti ca ar avea interese ascunse sa fie in acest fel. 

Multmiri pe aceasta cale doamnei din stanga mea datorita careia am infulecat mai multe croissante decat as fi reusit fara de ea:)