lentoare in iarba

ok, v-ati prins pana acum ca sunt din Targu Mures. Ardeleanca, pi pe doi e prea putin pentru defazarea mea. Cine vrea sa ma laude imi spune ca sunt o fire analitica; doar n-o sa ma faca inceata in fata, nu? Cu analiza are dreptate, pe de alta parte, dar de ce sa nu fi fost eu iute si analitica?

Nu-i nimic, am venit in Mexic. Luna asta stau intr-un loc unde liftul urca incet, uns, lin, foarte lin, prea lin, la naiba nu mai vine? Noroc ca vezi printr-un geam ca masinaria a pornit. Asta e preambulul la ziua ce urmeaza, de fapt. Chelnerii se misca atat de incet incat plutirea pare sprint, in comparatie cu miscarile lor. Am fost la coafor, imi venea sa dau si eu o mana de ajutor, 

pe partea pe care nu se lucra inca. 

Nu am venit pe nimeni alergand pe strada. Poate mergea putintel mai grabit individul cu pusca imensa si pistoale in buzunar. Isi cauta de mancare. Era paznic la o banca, parca.

Si cu toate astea, mexicanii din restul statelor lor unite se uita cu dispret la locuitorii Districtului Federal: sunt prea stresati, frate! Nu vreau sa astept la vreun ghiseu din Chiapas, in acest caz:)

Ca sa se justifice titlul: imi place mirosul de iarba motocosita, de dimineata. Cat e de poluat orasul acesta, tot are spatii verzi de invidiat. Sunt doua parcuri nationale aici, v-am zis? Exemplu de rasfatat verdeata, in foto. Bine, poate nu e un rasfat pentru arbusti, dar nu i-a intrebat nimeni.