primele concluzii si chiar o lema

Asadar, ce pot spune dupa o zi (timpul dormit nu se pune pentru concluzii. Sau ma rog, ca nu a fost somn: a fost cu trezit din cand in cand pentru a constata cu tristete ca afara e intuneric, chiar daca mi-am dormit necesarul de 10 ore. Ca sa fiu putin coerenta: m-am pus in pat la 5 PM ora locala si m-am trezit prima oara la 3 dimineata. M-am caznit sa mai dorm, ca tot eram intr-o usoara letargie, dar la 7 m-am ridicat, voioasa ca imi pot impune un bioritm cu trezit la 7 si mers la culcare la 11 seara, he he.).

Asadar iata si lema: cine are nostalgia anilor '80, gaseste in Ciudad de Mexico un paradis.

Am pranzit ieri intr-un loc care semana perfect cu Cofetaria Aroma din Aleea Carpati (Targu Mures). Nu era cazut in paragina, dar cand vezi un loc cu podele gri (pacat ca nu era mozaic, pentru asemanarea perfecta!) si cu mese acoperite cu melacart rosu ce mai poti spune?

Stam intr-o colonie:) asa le spune cartierelor, nu va imaginati baraci din lemn si paturi supraetajate. De fapt toata Capitala asta e un oras de mai multe colonii. A noastra se cheama Polanco, aici stau majoritatea expatilor (doh, sunt o expata, va rog!) si seamana, cum spuneam, cu cartierul copilariei mele care, la randul lui, seamana, oarecum, cu Drumul Taberei. Totul e curat si ingrijit, mai ales copacii si iarba, despre strazi se vede clar ca nu sunt fonduri, dar macar sunt curate! Crapaturi da, gropi nu. Bordurile sunt cele mai inalte pe care le-am trecut vreodata.(m-a pus Aghiuta sa imbrac o fusta, sunt o expata, v-am mai zis?- nu, de fapt aici e mai cald ca la noi pe vremea asta. E, de fapt, o primavara perpetua, diferenta facand-o ploile masive, in sezonul lor, care se apropie de sfarsit-si cu fusta asta doar prin salt sprintenel puteam urca. Asta daca eram mai departe de doi pasi de rampele pentru persoanele cu deficiente fizice.)

Revenind: bordurile sunt inalte si pictate in galben. Zebre nu prea sunt, poate aici poarta ghinion sa calci pe dungi, desi trecerile pentru pietoni exista. Au fost si dati in care nu le-am folosit, recunosc, dar nu ne-a fluierat niciunul dintre politistii pe care i-am tot vazut pe strazi, har Domnului, ca mi-e frica, date fiind povestile despre tara asta. Detaliez altadata, timp fiind berechet.

Voua va spun noapte buna, noua sa ne spuneti pofta buna, ca pornim in cautarea unui loc unde sa incepem procesul de nutritie de la mijlocul zilei.

PS: oamenii sunt in continuare gentili. Am petrecut o ora la banca, pentru conturi, carduri si cecuri, dar a fost atat cu folos cat si cu invataminte. Traiasca doamna Concepcion cu care am avut de a face, he he.