ce-am uitat sa sa spun, iertare!

Aşadar, că mi-a plăcut că ieri, de ziua lui Carlos Fuentes, fu frumos atât în ziare cât şi la televizor, şi nu au fost ode patriotarde. 

Că la sfârşitul lui noiembrie e Târgul de Carte de la Guadalajara şi că dacă sunt cuminte mă duc acolo. 

Italia e invitat principal. Umberto Eco nu vine, poate vin sau nu vin Fuentes, Marquez şi alţi autori latino- americani, lista e lungă şi frumoasă. 

Târgul de la Guadalajara e al doilea din lume, după cel de la Frankfurt, Guadalajara e patria lui tequila şi mariachi chiar daca genitivul nu e ăsta, aşa că se va solda toată manifestarea cu o mare distracţie, cât să trăieşti ce mi-a spus o doamnă şi anume că după doua tequilla şi trei cântări să te saturi definitiv şi să capeţi chiar o alergie cu urmări pe piele.

Pe 26 noiembrie, dar nu e cadou de ziua mea, e premiera unei piese regizată de John Malkovich la Teatro Insurgentes. Se cheamă Canarul cel Bun, joacă Diego Luna şi pe altcineva nu mai cunosc. Poate merg, adicătelea poate mai amân până pricep mai mult din limba locală. 

Am examen oral la spaniolă mâine. Mă irita naţionalismul local care i-a determinat pe profi să ne ceară să vorbim mâine de neam, patrie şi tricolor. Să vedeţi de nu mă apuc să cânt.

Mi-am cumpărat cărţi şi filme (care veniţi în Mexic, să treceţi pe la Gandhi). E un lanţ de librării cât de cât  bine aprovizionat.

Mă duc să mă nutresc. Revin când oi mai reveni. Dar revin, desigur.