-Lila, născută în Oradea, care refuză să-mi vorbească în limba mea, zice că să vorbim în spaniolă, să mai învăţăm, dar de fapt motivul e altul şi nu-l ilustrez decât citându-i răspunsul la întrebarea-mi adică de unde e: Nagy Varád. Altfel, e amabilă.
-Luis, magistrat, a fost în România cu rucsacul în 78. Are şi amintiri plăcute.
-un nene, la 82 de ani, italian născut în România, căci bunicii lui ne-au făcut nouă căi ferate. A plecat între cele două războaie mondiale în Italia, să studieze la şcolile deschise pe timpul lui Mussolini pentru fiii emigranţilor şi acolo a rămas, că o cortină de fier se ridică prea greu şi cric nu avea. Mi-a cerut ziare româneşti, ceruse şi la ambasada noastră şi l-au tratat cu piatră acră. O să-i dau print, cum nu, mi-e drag!
2. nu am vizitat alte locuri, nu vă supăraţi pe mine, dacă aţi şti că în continuare nu sunt la casa mea şi că din iunie viaţa mea e un bagaj m-aţi iubi cu lacrimi.
3.mi-am luat CD şi DVD cu Julieta Venegas, lăcrimez!
4.Am plâns. L-am văzut în vitrina unei bodegi care sâmbătă era închisă. Nu ştiam cum intrase acolo, părea că locul lui e pe stradă. Şedea pe un scaun şi plângea. Un băiat frumos plângea fără să se smiorcăie şi nu puteam afla ce are şi dacă pot să-l ajut. Plângea şi mi-a venit să plâng.î
5. iar am fost la film. Am văzut Pride and Glory, cu Edward Norton, Collin Farrell şi taică-său lui Angelica Jolie. Sângeros dar nu ca The Air I Breathe pe care îl văzusem miercuri şi nici aşa de deprimant ca Orbirea după Saramago, de o văzusem săptămâna hailantă în primul rând, da, puteţi rîde, i-am crezut pe ăia de la intrare că nu e rău în rândul unu, că ecranul nu e uriaş şi că sunt 5 metri până la el. EROARE. Revenind la gloria ălora, capac la toate, printre şiroaiele alea de sânge şi împuşcături, a pornit alarma din cinematograf. Am sărit până în tavan şi am zis să fugim! Luminile s-au aprins una câte una, filmul s-a oprit şi angajaţii cinematografului veneau unul câte unul, să ne vadă ce mai facem. Până nu s-a dus un domn să le ceara esplicaţii dar şi să vie să ne dea la toţi, să nu rămână niciunul fără, nu ne-am auzit că unul dintre ei e cam minus habens şi a apăsat din greşeală pe butonul roşu. La plecare, că nu şi-au prezentat scuzele (de fapt, o să aprofundez când mi se umple paharul de scuze, oamenii ăştia nu cer iertare când greşesc) dar a venit o duduie cu o tavă cu şocolăţi. Nu ştiu să fi luat careva.
6.Ana, Maria, lume, mi-am luat cizme! Aici nu ai de ce purta cizme, dar am găsit eu unele care se potrivesc cu situaţia că în noiembrie m-am lăţit pe o bancă la soare şi m-am înroşit.
7.Mă duc la spaniolă. Am examen.
Sa le vedem, nu asa...E anotimpul aratarii cizmelor, dupa cum bine stii :)
RăspundețiȘtergerePfuai, ce experiență trebe c-a fost la cinema! Examen?
RăspundețiȘtergereAna, din ciclul if u show me yours, i show u mine, declar ca desi le-am fotografiat cu cea mai mare grija, nu reusesc sa obtin decat o poza cu ceva negru la mijloc, si nu e caine. pot descrie, ca la Tezaur Folcloric: opincile mele sunt negre, cum a rezultat, din piele intoarsa, mai mult scurte decat lungi, cu un ciucure lung in exterior. miniPocahontas sau cizme de elf, mai degraba.
RăspundețiȘtergereRares, la paranoia mea numai faza de la cinema lipsea, e drept! Examen, da, ca suntem la jumatatea cursului intensiv si ne-au luat la intrebari. faza urata e ca joi am oral: prezentarea drapelului tarii mele muma.NU-mi plac nationalismele astea.uff.