salutari de pe Piramida Soarelui!

Am fost, Irina, şi la Teotihuacan! Eu sunt zărghita cu mâinile sus (în stânga). Nu mă ameninţa nimeni. Am murit de râs, însă, după, că am inaugurat o modă. Cei care şi-au făcut poze după noi au ridicat, şi ei, mânurile la ceriu, fără să fie într-o doagă, ca mine. Foto asta nu e prima din seria eu cu mâinile sus, aşa că în imagine deja apare cineva implorând mila divină sau ridicându-şi braţele a victorie. 

E greu să urci Piramida Soarelui, am uitat să număr treptele, ideea e să te opreşti din când în când şi să respiri adânc. 

Dar când eşti sus şi savurezi momentul întins pe spate+ senzaţional! 

Şi chiar norii se fac piramide, cu gândul că va urca cineva până la ei.

Ca şi Irina parcă, pe Piramida Lunii nu am mai urcat, oricum nu te lasă să mergi până sus. De parcă ar mai avea cineva puteri. Eu aş fi mers, că aia e piramida noastră, a femeilor, he he.

Din grupul ultimelor 6 fotografii, în ordine: 
1.Piramida Soarelui şi turiştii(nu erau mulţi!) gâfâind şi năzuind spre vârf, că doară nu spre penultima platformă:). 
3.Teotihuacan văzut de pe Piramida Soarelui 
4. O frescă (o puma) descoperită acum 40 de ani 4 şi 
5. Piramida Lunii.

Despre Teotihuacan puteti citi aici