Când vine toamna, încep să bată aripi aurii şi negre. E ora plecării spre sud, spre locuri necunoscute, dar mult mai calde. E un drum pe care bunicile lor nu i-au învăţat, dar pe care îl vor găsi cu siguranţă.
Trăiesc în Canada, în regiunile din jurul marilor lacuri. Sunt milioane şi formează nori coloraţi, când pornesc la drum de teama frigurilor care vin în septembrie în ţara lor. De multe ori ajung la o mie de metri, unde curenţii de aer sunt numai buni cât să-i ducă mai departe. Şi, cum se lasă noaptea, coboară pe Pământ.
Le e foame, iar 80 de kilometri parcurşi în fiecare zi nu au cum să nu fie obositori.
Zorile îi trimit iar la drum şi fiecare zi e la fel, până când ajung în pădurile unde-şi vor găsi odihna, peste iarnă. Iarna lor, care în Mexic nu e atât de aspră. Sus la munte, unde vin în
fiecare an, le e bine. Aztecii credeau că sunt războinicii lor pieriţi în luptă.
Abia cu 30 de ani în urmă şi-au dat seama americanii unde le plecau prietenii, iar un japonez a venit de tot aici unde sunt eu, ca să-i studieze mai de aproape. Cine ar mai face 3000 de kilometri în zbor ca să doarmă mai bine?
Iar după 5 luni o iau iar din loc. Înapoi, unde vara nu e atât de aspră. Rămâne un mister cum de ştiu calea, când e pentru prima oară când o parcurg.
Sunt fluturii monarh, pe care i-am văzut sus pe Sierra Chincua, după un drum istovitor. Dar pe care mă bucur că l-am făcut. Nu se compară cu epopeea lor, dar senzaţia e uluitoare.
Am urcat, nu greu, ce-i drept, un munte şi am ştiut că ne apropiem de ei când i-am văzut zburând deasupra noastră. (Îi trezeşte soarele.) Iar apoi, copacii care le sunt casă.
Ciorchini de fluturi care atârnă greu pe crengi, fluturi cu aripi închise, oameni muţi de uimire.
În faţa lor, în faţa drumului pe care îl bat până aici, în faţa naturii. Capac la toate, sunt pe cale de dispariţie. Se taie copaci, în Mexic, la fel de "legal" ca şi la noi. E poluare, zgomot, prea cald, prea frig.
Aşa că m-am bucurat să-i văd şi aştept să mergem la vizionare de balene:)
Incredibil de frumos! Vreau mut de uimire :)
RăspundețiȘtergerevin in octombrie si pleaca in martie, atentie!
RăspundețiȘtergereMai sunt fluturi în arealul cascadei El Chiflon, din Chiapas. De fapt, erau atât de mulţi şi de obişnuiţi cu oamenii, încât trebuia să păşesc cu mare atenţie să nu-i strivesc. Eram ca un jainist, îmi mai lipsea măturicea!
RăspundețiȘtergereor fi, cum nu! dar noi abia acum ne indepartam de oras. descriem o spirala pe harta mexicului. am inceput, evident, cu piramidele de la teotihuacan.
RăspundețiȘtergerecat despre jainisme, si noi tot asa: cu teama ca maine-poimaine ne calca alti curiosi pe aripi.