lene, calatorii si wifi

De cand il am pe asta micu´ parca ma simt obligata sa-l iau cu mine. dar de doua saptamani il iau, intru pe ziare, bloguri si chiar mailul personal, hai cate un twitter si blogul nu a castigat nimic! Ca asa ma scuzasem apropiatilor plini de reprosuri si de aia Mos Craciun fu generos!In primul rand cine e asta micu´: e din familia Toshiba, ii spune netbook, e cat o agenda, nu cred sa aiba un kilogram si, ha ha, stiu ca Mos Craciun nu are bani, dar daca ar fi fost sa-l cumpere ar fidat vreo 6 mii de pesos pe el. cam 1000 de lei noi.Pe care ii merita, asa cum au meritat si istericalele mele la magazinul Liverpool, unde am aflat de iesirea pe piata si unde neMos Craciun il comandase pentru ziua mea, deci cu o luna inainte de MeriCrismas.Degeaba, ca 10 zile de livrare s-au transformat in 40. Noroc ca am primit bicicleta si nu am plans prea mult, dar am facut o criza, cum mi s-a recomandat ca trebuie sa faci aici chiar si preventiv, ca sa grabesti lucrurile. Omul in fata mea, obedient peste masura, de mi-a sporit nervii, a numarat cuminte 1,2,3,4,5,6,7,8,9,0,1,12,13,14...adica zilele care trecusera in plus peste promisiunea lor, de m-a speriat cat e de ascultator, de parca si-o cerea si stia ca o merita, dar mi-a povestit Facerea lumii si, implicit, a masinariilor, si eu trebuia sa pricep ca voi fi sunata cand apare asta micu´. Am intrebat militaros pe ce numar, mi s-a raspuns pe asta pe care mi l-am notat uite aici, acolo nu era nimic, am mai strigat o data cum ma cheama, la ce numar raspund si l-am anuntat ca oricum eu mai trec preventiv pe acolo. Telefon nu am primit, dar am trecut preventiv acum doua saptamani, omul ala mi-a dat jucaria si eu am vrut sa fac scandal ca nu m-au chemat si ca as mai fi asteptat mult si bine, poate il vindeau altcuiva etc.. si acum pe unde merg intreb cu spranceana sus de parola pentru wifi si nu fac nimic util. A, da, mi-am descarcat o gramatica veche spaniola, intr-o cafenea, am lecturat o carte de pe un memory stick si mi-am facut digitatia, ca aici tastele sunt mai mici, mai apropiate, nu am diacritice decat spaniole si uite asa. Si in general ma bucur pentru jucaria asta in limite de iupi, din cauza crizei, evident.
Ca si cireasa hailanta, am ajuns sa car cu mine pe unde ma duc un bagaj strict pentru tehnologie, daca imi dati voie o sa tin in rucsacul respectiv si incarcatoarele, pe langa asta micu´, aparatul foto, cabluri si baterii. Dar pe blog nu rezulta nimic, si nici prietenii nu primesc prea multe marturii ale bogatului meu bagaj.
TIPS: la Hotel Catedral din Morelia, unde ma aflu, parola e 12345...bla bla.
Da, am venit la Morelia. Pe autostrada. Ne asteapta plimbari, vizite la Sanctuarul fluturilor care vin aici la iernat,din Canada si State, o vizita in Pàtzcuaro, un satuc unde se fac niste masti pe care daca le vedeti, sigur le recunoasteti. Si hodina, ca aici nu se aud elicopterele bogatasilor care, in Ciudad de Mexico, evita traficul umbland pe ceriu.