de ce umblu cu masina cam murdara

murdară în sensul mexican al cuvântului, adică nespălată de două săptămâni.

De vină e José, fostul portar, clar! Pentru că nu şi-a purtat livreaua, pentru că ducea o viaţă paralelă la noi în garaj şi făcea nişte bani cinstiţi spălându-ne tuturor maşinile, pentru că nu stătea la uşă, după cum îi cerea meseria, pentru că într-o ţară "sigură" cum e aceasta nu a întrebat pe cineva care a intrat în clădire de-al cui e şi unde merge, nemţii de la 202 şi-au ameninţat proprietarul că se mută altundeva (dacă am citi ce avertismente dă ambasada germană celor care vin aici cu scopuri turistice ne-am cumpăra geam blindat şi la casă), proprietarul s-a plâns Margaritei de la administraţie şi J. nu ne mai spală, oficial, maşini. Adică nu mai lucrează aici, în boxa lui din pivniţă s-a mutat mai seriosul Adán şi s-a dus naibii distracţie. Sau poate doar acum începe? 

Nu am văzut spălătorii de maşini prin zonă. În toate marile parcări fuge cineva după tine cum treci de barieră, dă disperat din mâini către un loc gol, dă disperat din mâini de parcă nu am şti să dăm din volan uşurel până ne încadrăm între linii, iar apoi, când cobori, te intreabă complice dacă să-ţi spele caleaşca. Spui nu din start, pentru că-i vezi cârpa soioasă şi găletuşa cu apă cu care vrea să-şi duca treaba la capăt. Degeaba insistă, tu spui nu, am aflat eu ieri la spaniolă că mexicanii aşteaptă explicaţii când spui nu, iar ei, de frica coloniaştilor rămasă în genele lor nu ţi-ar spune nu nici dacă le-ai cere luna de pe cer, nu că pe urmă ţi-ar da-o, dar nu le place cuvântul. 

Aşa că am ajuns de vreo două zile la o concluzie cu care apropiaţii nu sunt de acord. În garaj e un robinet nu departe de maşina mea (apropo, nu mai are număr de Mureş, nu mai sunt grozavă), furtun avem de când cu plantele de pe terasă. Unul cool, cu opţiuni duş, semicon, flood (ah, ce-mi place să ud pinii cu ăsta!) şi ceva blând, pentru cine creşte anemone, poate. 

Mult mai aproape de maşină e o priză, în care ar intra firul aspiratorului. Uite aşa aş putea să o curăţ şi înăuntru, după 6 luni (nu e murdară, că umblu doar eu cu ea şi nu fumez, mănânc ori trăiesc în maşină). Eventual aş putea să o corup pe numita Liliana care ne curăţă casa, deşi nu am văzut pe la alţii şi chiar mi-ar fi ruşine să crează toţi că exploatez biata fumeie. Rămân eu. Mi se pare distractiv. 

Am strategia în cap, că m-am uitat atentă, când operaţiunea se producea la spălătoria din Crângaşi. Mai întâi îi dau puternic cu apă. Apoi cu şampon (cumpărat deja!) apoi iar cu apă, apoi geamurile cu spritz spritz. Ups, înainte dau cu aspiratorul prin maşină, trec cu furtunul peste preşurile aliniate la distanţă, dau cu silicon pe bord (am eu nişte şerveţele, cu aromă de miere, le foloseam în România, unde bordul se prăfuia într-o săptămână cât nu a reuşit până acum, aici), apoi geamurile, cum spuneam, şi gata! Aş fi maestră dacă aş da cu nu ştiu ce şi pe roţi, dar asta poate nu e stringent.

No, până şi mama de la 10 mii de km depărtare zice că nu se cade să fac eu asta. (Nimeni nu şi-a pus problema că nu aş fi capabilă!). OK, să spunem că aş face-o la miezul nopţii sau la 5 dimineaţa, nici aşa? Promit să nu-mi pun tricou alb şi să nu dau în cine ştie ce pornoşaguri prin garaju-ne. Şi jur că n-o să procedez ca duduia din imaginile de mai jos! Un sfat, vă rog!