cu nodul in gat

Nu mai ştiu ce căutam anume, dar am ajuns pe pagina în limba română a BBC. Mai să-mi dea lacrimile. M-au năpădit atâtea amintiri şi mi-a sunat un clopoţel prea amar: când au desfiinţat serviciul presupun că s-au gândit că democratizarea estului european a ajuns la bun sfârşit şi nu prea mai au rost cheltuielile în acest sens. La Republica Moldova nu s-au gândit prea mult, de bună seamă. Cum ar fi fost ilustrate, fără patimă, dar cu luciditate, raţiune, eleganţă şi mai ales profesionism, evenimentele care au loc acum la est de Prut?

Şi am văzut şi fotografii cu renumitul autobuz, şi mi-am amintit de poveştile cu excursia în Republica Moldova, mi-am amintit de concursul acela la care m-am dus cu fruntea sus, spre gelozia unei scîrbe (mult mai în vârstă şi atât) cu care lucram şi care, evident, m-a turnat de m-am trezit fără de lucru prea curând. Un pas înainte, ca toate relele care mi-au presărat trecutul, mai ales că ştiu despre ipochimenă că acum trăieste într-o mare mediocritate (cum o vedeam şi la 22 de ani, când poate nu ştiam prea multe).

Ei, acum mă vedeţi că sunt în stare şi de răutăţi verbale, eu care împroşcam în general doar în situaţiuni generale, despre care aveaţi şi voi cunoştinţă, şi care îmi erau la o oarecare distanţă de sfera personală, cât să-mi permit să fiu rea.