30 aprilie 2009

in direct, de la fata locului...

...pe scurt, ca treaba devine gravă pe cealaltă parte a Atlanticului, în a doua parte a materialului.

8 comentarii:

  1. pai cum altfel?
    sau despre care voce vorbesti?
    a lui Septimiu ramane a lui Septimiu, a lui Liviu ramane a lui, a mea, corespondent din Mexic, ramane a mea. te asteptai la o voce de copil, judecand dupa fotografia de mai jos de tot, nu?

    RăspundețiȘtergere
  2. Scuze, am dat-o anonima fara sa vreau, acum am observat.
    Nu, ma gandeam sa nu fac vreo gafa, zicand: uau, e o chestie sa capete voce o persoana pe care doar o citesti, si sa imi zici ca nu erai tu :-))

    RăspundețiȘtergere
  3. aha, si eu care credeam ca unul dintre cititorii mei se jeneaza ca nu-mi cunoaste vocea. pai sa se jeneze, ca am facut cu Gramo Povestile lui Habarnam! he he he...
    ps: nu stiu daca nu sunt putin ragusita, cu raceala asta sau ce o fi, guitz!

    RăspundețiȘtergere
  4. Aaah, pai trebe sa recunosc ca nici de Habarnam nu stiam! O carte pe care am citit-o de multe ori cand eram mica...
    Hai ca am si gasit, cred ca maine la birou, cand sarbatoresc ziua muncii prin munca, am ce asculta...

    RăspundețiȘtergere
  5. Cu un uşor accent ardelenesc pe "neesenţiale"... ("activităţile neesenţiale").

    RăspundețiȘtergere
  6. A., da, exista mici lucruri care ma fac fermecatoare. (cum ar fi accentul ardelenesc in romana, cel rusesc in maghiara, cel frantuzesc in germana, cel danez in franceza si, mai noi, cel columbian in spaniola.) In rest, beau limonada si tusesc sec. Nu mai stranut, m-am hotarat! Dumneata?

    RăspundețiȘtergere
  7. Pfuai! Ce profi esti!!! :)

    RăspundețiȘtergere
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...