intre kitsch, comert si legenda- Acapulco

Acapulco e la doar 4 ore pe autostradă de Districtul Federal, aşa că nu e de mirare că toată lumea fuge acolo la sfârşit de săptămână, ori în vacanţe. 

În toată lumea asta 

intră cei care şi-au cumpărat un apartament în complexurile ridicate aici în ultimele zeci de ani, cei care au ditamai domeniul/viloiul cu piscina deasupra unei alte case, cei care sunt pregătiţi moral să se înghesuie pe plaja publică, cei veniţi să vază unde s-a aruncat în valuri Elvis, unde au poposit nu ştiu care legende hollywoodiene şi unde a înţărcat mutu iapa: Acapulco e mare. Pardon, imens. 

Înclin să cred că revin doar cei care şi-au investit averile în imobiliare aici, că zău dacă nu-s mai frumoase fotografiile cu plajele din Oaxaca, Chiapas, Peninsula Yucatan şamd, şamd. Dar în Vinerea Mare ortodoxă eu sunt tolerantă, cu promisiunea că tot anul pot fi aşa.

Nu are o promenadă, dar are un centru vechi, nu are linişte, ci vizitatori din toată lumea, nu are prea mult specific mexican, dar americanii se simt bine aici, fir-ar să le fie paharele umplute ochi cu gheaţă! 

În zona în care ne-am odihnit noi minţile, căci am reuşit, din moment ce ne-am dus la ţarc, într-un rudotelic complex turistic (mă feresc să spun resort, observaţi cum mă irită tot ce e nou şi simplu?) cu piscinele lui smulse Oceanului Pacific şi îngrădite cu bolovani pictaţi în acelaşi roz de Barbieland, cu mariachi cântând în surdină pe la mese, cu pisici lungite la soare pe şezlonguri scăpate furiei bombonice, cu maşinuţe-acadele care te coboară, pe serpentine, până la valul ce se sparge la mal ori te urcă la capela unde afli de Înviere. Cu mic dejun lăsat într-o nişă pe care o poţi deschide din căsuţă, soare apunând în furiosul Ocean, cu ciripit de păsărele la 5 dimineaţa şi iod în pulmonii hăituiţi de Marele Oraş la a cărui poluare recunosc că îmi aduc obolul măcar de două ori pe săptămână când o iau pe Circuitul Interior, spre oaza Coyoacán.

La Acapulco, Paştele nu a venit nici cu miel, nici cu ouă roşii, nici cu Hristos a înviat, ci cu linişte. De lumină nu mai povestesc. 

La Acapulco, prima oară te aduce curiozitatea. 

A doua oară, zău dacă pricep ce.