Dacă nu ar fi contextul chiar m-ar distra să citesc pe blogul oamenilor un bilanţ al convorbirilor telefonice de peste zi.
Întâi au fost colegii de la un radio la care am pus umărul când se puneau cărămizi. M-au rugat frumos, nu puteam spune nu, plus că informaţii noi apar o dată pe zi aici, aşa că nu era un efort suplimentar.
Pe urmă am vorbit cu Maria, la ea la prăvălie. Mi-a zis că am voce serioasă, aşa că-mi vine să mă las de glume prosteşti şi să mă adaptez contextului de om serios.
Aaaaa, nu v-am spus că în New York mi-au cerut un act de identitate la intrarea într-un club!
Am fost în Greenwich Village, la Pisica Grasă.
aoleu, pai pe mine m-ai luat prin surprindere cu vocea, jur :)
RăspundețiȘtergereMonica, revin cu scuze: după ce am ascultat cele 29 de secunde (prea puţine! mai vrem, mai vrem!) de pe EuropaFM, mi-am dat seama că nu ardelenească e intonaţia ta, ci cântat-italienească (deal-vale, deal-vale). Reminiscenţe romane?
RăspundețiȘtergereŞi eşti celebră, maică, te-a dat şi la ziar!