Mai am doar şase măşti de protecţie, în cutia cumpărată în octombrie, când mergeam cu taxiul şi mă indigna faptul că şoferii, ca să economisească benzina şi să nu foloseasca aerul condiţionat, ţineau geamul deschis.
Într-un oraş poluat cum e Ciudad de Mexico, 3 minute într-o intersecţie în care nimeni nu opreşte motorul maşinii sunt un şoc, pentru cine vine din "curata" Românie.
Am început să fac calcule: o ţin sub bărbie şi o pun pe nas când se apropie lumea. O analizez dacă e umezită, dacă triplul strat despre care citesc pe cutie s-a deteriorat, dacă îmi mai foloseşte la ceva sau trebuie s-o schimb. Văd oameni cu batic pe gură şi mă gândesc că nu au mai găsit măşti. Sau că nu le place să fie în rând cu lumea cu pătrat albastru la gură. Văd şi oameni fără măşti. Mi se face milă ca nu au mai găsit, mă simt egoistă că acasă mai am şase şi mi se par puţine. Sau poate nu cred în teoria conspiraţiei.
Oricum, cu toată criza asta, consider că folositul măştii în singurătate/când nu e necesar e ca apa lăsată să curgă cât te speli pe dinţi. O pierdere inutilă.
Între timp, pe bloguri şi pe paginile ziarelor, suntem învăţaţi să ne facem singuri măştile de protecţie şi gelul numit antibacterian(eu ştiam că alcoolul transportă microbii, nu-i ucide! o folosi la ceva gelul acesta? Ieri mi-am cumpărat de la farmacie alcool etilic, ingredientul de bază al gelului şi mi-am îndoit ce îmi rămăsese în flacon. Un chimist să-mi explice cum s-a întâmplat că peste noapte lichidul s-a gelificat, chiar dacă proporţiile s-au schimbat. O să pot turna la nesfârşit alcool în flaconul acela?)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc pentru comentariu. Cu siguranță nu e violent și nici măcar un nenorocit de spam. Vă răspund imediat ce pot!