n-am crăpat, Doamne fereşte, deşi mi-a fost teamă că, pe lângă nasul care curgea, cum aveam nişte dureri musculare, se apropia tiptil de sufletul meu o gripă guiţată.
era un torticolis. unul urât, care nu se mulţumise doar cu sternocleidomastoidianul ci o luase în jos, până sub omoplaţi, cât să stau acasă în weekend, ca un copil pedepsit, după că ce am trecut cu brio de încă un examen.
nu mai am majuscule. am lene, în schimb.
a, şi diacritice!
ei, şi cu torticolisul şi disperarea în faţa durerii care nu trece cu aspirină şi perna electrică, mi-a venit în gând şarpele. dacă un şarpe are torticolis, ce se face el? dar girafa, ce face girafa când i se contractă dureros muşchii gâtului? sau lupul, dacă lupul face torticolis (gât de lup, în limbaj popular) dă în pleonasm?
azi pot întoarce capul liniştită. cât să mă pot aşeza la computer, să citesc mii de feeduri din google reader şi să dau peste un salt ne-mortal.
Depinde unde-i gatu' sarpelui...
RăspundețiȘtergereMa bucur ca ti-a mai bine acum, durerile astea sunt groaznice.
@my lady, nu inteleg ce nu pricepi: unde incepe gatul sarpelui sau unde se termina? sa te ajut!
RăspundețiȘtergere:)))))))
asta cu sarpele m-a pus pe ganduri :)).
RăspundețiȘtergereAi stat in curent, sau te-a batut aerul conditionat in spate?
RăspundețiȘtergereStii, eu sunt mai pragmatica, iar curentul il simt imediat...Si eu am mai scapat de un examen. Mai am patru de dat anul asta si termin anul I de MBA seral, sper :)
fug de aer conditionat si de curent de cand ma stiu!
RăspundețiȘtergerereteta a fost simpla, aoleu, de n-as uita-o, ca sa evit astfel de weekenduri, pe viitor: dus cald-fierbinte si iesit pe terasa, sa admir panorama orasului. in pijama.mi-as duce o mesada mitzoasa in baie, sa am cand ies de la dus, altadata, he he.
Nu stiu ce m-a apucat, dar mi-a venit sa despart in silabe ster-no-cle-i-do-mas-to-i-di-a-nul. E cumva un os? Daca nu e, ma scuz pentru ignorantza.
RăspundețiȘtergereOoo, stai ca vin de la wikipedia, vad ca e muschi.
Monica, esti bine acum?
is bine, dara.
RăspundețiȘtergeredar rau mi-a mai fost! he he, urate-s batranetile!
Torticolis, sternocleidomastoidianul ...felicitari celor care termina Medicina! Numai sa inveti cuvinte de genu' asta si e greu...
RăspundețiȘtergereTocmai am auzit ca iar v-ati cutremurat acolo, in Mexic.
RăspundețiȘtergerepai, daca mi-a trecut torticolisul, mi-am zis sa infrunt gripa si sa ma duc la coafor.ma bataiam pe scaun si la un moment dat scaunul nu se mai oprea din miscarea-i ritmica. faza e ca aici cutremurele sunt lungi.apoi a cazut reteaua de telefonie. am primit telefoane ca sa ies mintenas in strada ca poate vine replica. ma si gandeam cum era sa ies in strada cu chimicalele'n par. am zis, darza, ca baba rabda la frumusete, am ochit o grinda sub care sa fug in caz ca replica ma surprinde putintel mai matura (nu curioasa ca acu doua ore, aproape cronometram cutremurul, nici vorba sa ma panichez). mai am, pana sa cresc mare, se pare. cu o ora inainte de cutremur eram la etajul 11, intr-o vizita. acolo m-as cam fi speriat. sau daca eram la etapa tuns si ma trezeam van gogh. asa, interesant. e primul cutremur pe care il traiesc cu atata curiozitate. ultimul, de la bucuresti, ma surprinsese in pat. mai sa ma arunce pe geam. stateam intr-un bloc interbelic, in Armeneasca. Vecinii, dragii de ei, ai observat majuscula?, iesisera toti in povesti, au stat vreo doua ore, eu voiam sa dorm ca lucram in tura de dimineata, aka waking up at 5 o'clock and not for tea. haida ca, in loc sa scriu toate aiurelile astea post separat pe blog, ma transform in comentator. ca tot spunea un zevzec ca nimeni nu comenteaza pe aici. as putea comenta eu!
RăspundețiȘtergereBine ca e toata lumea bine. Si tu, si parul :-)
RăspundețiȘtergereApropo, si eu am locuit in zona Armeneasca multa vreme, intr-un bloc din anii '30. Pentru ca oricum se misca totul in casa atunci cand trecea tramvaiul pe Mosilor, am ratat cateva cutremure mai micute, crezand ca e tramvaiul.