M-am tot codit dacă se face să scriu sau nu, dat fiind contextul în care mă aflu aici.
Dar de dimineaţă stau şi comentez, mă indignez şi mă trec toate apele.
Preambul: mai mulţi mexicani care au intrat în China în ultima săptămână au fost duşi de la aeroport într-un hotel, consultaţi de doctori, şi au rămas în carantină. Până să ajungă acolo, unii au stat şi şase ore închişi într-o încăpere de pe aeroport, fără apă ori toaletă. Spun că nu şi-au putut contacta ambasada şi că tot ce li s-a spus a fost aşa, pe un ton violent.
Preşedintele Felipe Calderón ne-a vorbit despre ei la televizor, apoi a trimis un avion al Aeromexico după ei.
Un zbor de aproape 50 de ore pentru trei rânduri de echipaje, mexicanii din poveste nu se aflau doar în Beijing, ci şi în Hong Kong şi în Shanghai.
Azi-noapte au ajuns pe aeroport. La scara avionului aştepta soţia preşedintelui mexican, Margarita Zavala.
Avionul se opreşte din mişcare, pilotul scoate un drapel uriaş pe geam. (Deci geamul acela chiar se deschide?). Pasagerii coboară alergând, îmbrăţişări şi lacrimi. Sincroane de la ei: ne-au maltratat, ne-au închis, ne-a fost rău, ne-a fost dor, când am aterizat am aplaudat de bucurie, am început să plângem, ne-am îmbrăţişat. Mulţumim preşedintelui! Fiecare sincron cu câte o mulţumire. Pe la ora 13 dau drumul la radio. Preferata mea, Adriana preşedintelui, emisiune în direct, sincroane cu pasagerii, mulţumim, trăiască patria, transmisiune în direct cu reporterul nostru la faţa locului în Michoacán, statul de origine al preşedintelui, unde Calderón a mers cu avionul şi nu s-a întors până nu a mâncat ostentativ nişte carnitas de porcuşor, aşa demonstrativ cum păpa domnul Berlusconi anul trecut, când cu dioxina din mozzarella italiană şi halt la importurile de bulgăraşi albi, pagube, eticheta proastă etc.
OK, nu am fost obiectivă în relatare, până acum, dar să spunem că abia acum devin subiectivă.
Dar cum se poate face presă în halul ăsta? Dar oamenii ăştia cât de victime se cred? Cum ar fi fost dacă nişte mexicani ar fi fost răpiţi în Irak?
Telenovela s-a născut la sat? Câte voturi se storc acum, pentru parlamentarele din iulie?
Telenovela s-a născut la sat? Câte voturi se storc acum, pentru parlamentarele din iulie?
Telenovela nu s-a nascut la sat, ci in palatele prezidentiale, parlamentare, guvernamentale, de partid sau care-or mai fi ele.
RăspundețiȘtergerePe de alta parte, sa vezi stiri aici, la mine. O rigoare vecina cu plictiseala, atitudine ioc, idei putine si fixe. Tot ce tine de hockey sau animale de companie e devorat, subiectele sensibile sunt evitate. Vremea si traficul ocupa cam 20 la suta dintr-un jurnal. Intr-o tara de oameni satui, in care institutiile functioneaza cam la 99 la suta din ceea ce ar trebui sa fie, meseria de jurnalist devine una extrem de complicata.
Ai dreptate:( cum nu.
RăspundețiȘtergereSi totusi genul ala de presa imi place. Sau am o reactie alergica si nu-mi dau seama ce e rau si ce e bine?
Azi, la spital, am cetit o revista Hola sau Gente, am uitat, si am aflat ca regina Danemarcei brodeaza. Nu voi huli prea mult asemenea publicatii, pe viitor, si de acolo afli lucruri noi, nu?
Mie mi-e mila de ziaristii de aici, dar poate ca nu am motive, in viziunea lor.