prieteniiiiiiiiiia...tra la la

Ma roaga Mimi sa scriu despre prietenele mele. 

A, sunt o prietenoasa si o sociabila de nu s-a mai vazut! V-am zis ca toate bune si periculoase pe aici, dar n-ai o prietena sa o exploatezi? Skype si YahooMessenger, va rog sa va continuati activitatea. Nu exista mai mare dreptate decat a Innuendei care ne vorbeste despre prietenie, caci da. 

Daca nu era Mona sa vina cu mine la vecinii de la scara C, sa-i rugam sa ne lase sa trecem in balconul meu de la ei, ca mi se pare mie ca pierdusem cheia, nu era prietena mea. 

Daca nu era Cristina, sa ma scoata vara la strand, sa nu ma legumesc in casa cu ochii pe carti, nu ma bronzam si nu jucam eu table cu baiatul ala cu ochi patrunzatori, naiba mai stie cum il cheama. 

Daca nu era Teodora, nu aveam cu cine da telefoane aiurea, sa aflam ca fostul prof de istorie, a murit, doamna, nu am cum sa vi-l dau la telefon! 

Daca nu era Lavinia nu aveam cu cine canta la venerabila varsta de...peste 25 de ani, la telefon cantece de cabana si nu aveam cum trimite catrene, noaptea la 1, unor necunoscuti, pe SMS, de dragul artei si de dragul informatiei de a doua zi ca el lucra fix la compania de telefoane si stia tot! ,

Alina, pentru ca mi-a dat, candva, o minune de bomboana, o pruna uscata trasa in ciocolata alba, ii spune cumva, dar am uitat cum.

Diana, o alta prietena si martora, de anul trecut, intr-o anumita chestiune, a dat o mare dovada de prietenie in momentul in care nu m-a lasat sa aflu ce e aia bataie la metrou. Eu in ie, venita de la keoke, mai stiti Baza keoke?, de la un concert Timpuri Noi, ei naiba stie ce, pentru ca m-au intrebat in scarba daca sunt hipioata. Ea, avocat in devenire, ce mai, le-a spus o poveste atat de trista ca nici Creanga nu putea descrie o camesha mai scuturata de plins decat a mea. Ardealul, prigoana, unguri si romanii, mai lipsea sa-i precizez ipochimenului ca pe strabunica o cheama Magyari, de fata, si m-au prigonit si unii, si altii, ca pura nu sunt si nici copiii mei n-au cum sa fie.

Si cine m-a mai slujit in numele prieteniei? A, da. Dana. Dana e prietena mea care face cadouri mici si colorate Lucruri despre care aproape nu stiai ca exista ori ca se gasesc in Bucuresti, unele frumos mirositoare chiar, se ambaleaza cu ajutorul degetelelor prietenesti si-mi apar in viata cu sau fara ocazie. Greu, pentru ca eu nu stiu sa fac din astea, deci neprietenesc. 

Mihaela, numita si Miki de dusmani comuni, deci care si-a pierdut acest renume in capul meu, pentru ca stie sa scrie SMS-uri. Multe si mai ales noaptea. Si pentru ca n-a spus niciodata nu cand eu am vrut sa merg la film si am mers fix la ala pe care voiam eu sa-l vad, nu a tinut sa comentam pelicula la o bere dupa, ba chiar mi-a multumit pentru alegere. 
 

Acum ca ma gandesc putintel mai profund, nu stiu ce am dat la schimb pentru cele de mai sus. 

 

Pentru ca te intreaba cineva care ti-s pretinii si care iti sunt motivele si nu-ti vin in minte decat ce spuneam eu inainte si putine despre ce ai dat, cum ar fi o mana pusa pe umar cand i-o fi fost prietenei mai greu dupa ce a cazut din autobuzul 23 si si-a manjit pardesiul galben fix in ziua in care a luat un trei la chimie si s-a despartit de iubitul student fix la chimie, fie-i blestemul spulberat. 

Ori cand, cu memoria-ti de elefant, i-ai amintit altcuiva ca nu prieten ci dusman cel pe care acum insista sa-l ajute intr-o situatie din care el se va ridica iar peste ea, sa-i dea o palma rasunatoare. In rest, zambete, lacrimi solidare, beute si alte alea. Si trafic de influenta.

Ce ma fac?