Cert e că m-am întors în Ciudad de Mexico. Am zburat cu linia Aer Franţa. Mi se pare cea mai potrivită pentru un zbor peste ocean: oamenii aceia te hrănesc, nu glumă, îţi dau şi un meniu, ca să ştii la ce să te aştepţi sau ca să-l iei acasă (ca chef principiant ce mă ştiu) să le pui şi altor creştini în farfurie salăţi cu grâu bulgur, frigărui din pui şi caise şi alte minuni pun pariu că atent studiate înainte să fie incluse în meniul zburătorilor. Îţi pun şi niţică şampanie (haida că ştiu că e un spumant în pahar), nişte vinuri DOP ori DOC (poate cresc mare şi mă pun să învăţ odată toate abrevierile astea, că oameni suntem), îţi dau să vezi filme (la dus a fost mai cool, că aveam ecranul meu miculuţ pe spătarul scaunului din faţă. Acum ne-am lungit gâturile către ecranele de pe culoar, dar nu a fost rău, că am văzut Coco avant Chanel, un film cu proşti şi un episod din Friends, de hohoteam şi mi-am trezit vecinii, dar cu Joe Tribbiani nu se poate sta mofluz, ştiţi bine) şi te fugăresc pe culoar dacă eşti fumător dependent şi, după ce ai stat şi în cap ca să pui capăt crizei intervenite după 10 ore de abstinenţă, intri la toaletă, astupi senzorul şi apoi treci puţind a fum pe lângă mine. Au fost două secunde în care nu ştiam dacă să pornesc delaţiunea, apoi l-am văzut pe nenea stewardul care l-a abordat pe bietul dependent. Am vrut să mă ridic să spun că pot fi luată drept Mihail, câine de circ cu nasul meu fin care a detectat problema, dar ei aveau dovada, recte toaleta unde a fost dus la capăt mârşavul gest. Nu ştiu ce s-a petrecut mai departe cu pasagerul, la cât de obosită eram nu m-ar fi mirat să-l fi încuiat într-un dulap până săl- predea autorităţilor locale, cum te ameninţă în anunţuri că se poate întâmpla dacă cedezi. Nu-i nimic, vin în vizită fratello şi cuñada, fumători, dar sunt dotaţi, că nu suntem o famelie de proşti: timbre şi ciunga Nicorette. Aici, soare şi răcoare, că aşa se cade. M-am trezit instant la 4 dimineaţa în ciuda melatoninei, nu-i nimic că de mâine uit ce şi cum cu noul fus orar, noul continent, noua casă.
Toate-s vechi şi nouă toate, aşadar.
La voi?
Bun venit acasa Monique! Cum e Coco Chanel? Ma chinui si eu sa-l vad de vreo saptamana, o fi vreun semn ca tot nu ajung?
RăspundețiȘtergereaștept de ceva timp sa vad filmul coco avant chanel din cauza admirației mele fata de marea doamna a modei
RăspundețiȘtergereDespre Coco Chanel am gasit pe YouTube o multime de filmulete. Deci s-a terminat vacanta? Si cu terapia cum e, ai facut-o? Eu, da, zece sedinte de tot felul de procedee, fara namol:)))
RăspundețiȘtergereAi zburat cu Air France cu airbus presupun, cu ecranul pe scaunul din fata; asa am fost si eu la Seoul, cu tranzit in Charles de Gaulles cel mai claustrofobic si "dirty" aeroport pe care l-am vazut la viata mea.
Ce sa-ti urez? Numai bine si sa ne mai citim!
pentru toate dintre voi: filmul e frumos de vazut in anumite contexte, cum a fost cel in care ma aflam. o poveste duioasa, rochii frumoase, Audrey Tautou si cam atat. nu procedee complicate, teme de gandire si altele. va dati voi seama cum.
RăspundețiȘtergeregreenfield: am zburat cu airbus la dus (acolo erau ecranele micute pe scaunul din fata) si cu boeing la intors, unde nu aveam benificiul mai sus aratat.
prin charles de gaulles am trecut de trei ori in ultima luna, pentru zboruri paris roma si roma paris care se opresc in terminalele 2e si 2f, frumoase, renovate. chiar si asa mi-am auzit urechilor un englez foarte suparat de ce vede, de parca heathrow ar fi exemplu intre toate aeroporturile lumii atat la frumusete cat si la organizare. terapia s-a incheiat la modul ca acum nu ma mai doare un genunchi ci spatele, din cand in cand:)