cuba buba

Domnul Raul Castro ne transmite ca tara pe care o domneste va continua sa fie socialista.
Ceea ce nu ma surprinde, ca doar situatia nu era altfel cand m-am nascut si nici cand citeam despre tulburarile din Golful Porcilor. Capac la toate, mirajul Cubei si al familiei conducatoare ne ameteste si daca avem aplecari spre dreapta. Am fost ieri in casa unui deraiat domn fan Mussolini care ne asteapta mereu cu cel putin o gasca de mariachi (sa-i spun trupa?), chelneri si mese impodobite si colorate. Printre musafiri, si sora personajului cu care imi incepeam elucubratia . Si a lui Fidel, in consecinta (alta decat Juanita, cea care traieste in exil la Miami si scrie memorii, cand se plictiseste). Venise cu cel din urma aici, acum vreo, vai, 55 de ani sa fie?, si aici a ramas. S-a maritat cu un domn care acum isi caneste parul (caneala nu e un negru apasator? poate fi si roscata, de mi-a stat supa de branza in gat?). Oh, avem aici chiar foto de la nunta. Ea, normal, mireasa. El in picioare, sus. Mariachi au primit ordin si au trecut pe ritmuri cum le tot pacane BVSC, duamna Emma s-a dezlantuit si noi o priveam. Ca doar de mult nu am mai vazut personaje principale prin prafuitul nostru film al vietii. Si ma gandeam cum e sa fii sora de om fidel unei cauze dar sa te departezi de ea, dand prost examplu celor care traiesc cum credem noi ca o fi rau pe insula aceea care de un an nu prea imi mai e departe (chiar, ar trebui sa planificam o excursiune, dar vom cadea in clisee pentru turisti si nu suntem pregatiti epntru eroisme care sa ne indeparteze de la traseu). Si cum e ca, din '55 incoace, pe unde mergi sa fii sora cuiva si nimic mai mult in ochii oamenilor. Fapt pentru care m-am eschivat de la facut cunostinta cu ajutorul unei crize de tuse si nici poza cu ea nu mi-am facut, ca doar nu ne cunosteam. Deci nu aveam cum sa o intreb nimic.