Mă uit la oameni de vârsta mea care stau cocoşaţi în casă, la PC, până şi la sfârşit de săptămână, când nu-ţi trebuie bani prea mulţi ca să ieşi la o simplă plimbare.
Mă uit la bătrâni care, căzuţi în depresie după moartea celui drag, cad într-un sedentarism îngrozitor, acasă.
Şi mă uit pe blogul acestei doamne, cea mai bătrână voluntară a Peace Corps în Maroc, după cum spune chiar ea, pe blogul ei. La 85 de ani.
Să ne fie ruşine, generaţie de puturoşi!
Bravo ei, tot respectul!
RăspundețiȘtergereAcum eu ce sa spun, stau si la calculator, dar am si ce lucra...:)
Da' de vecinii mei care in fiecare seara se intalnesc la 7 trecute/fix la bere si la barfa, n-ai zis nimic!!!:)))
Aaaa, pai nu am spus nimic nici despre minunatiile de vecini pe care ii suporta LadyIo*(bucurestiuldevis.blogspot.com) sau Marie-Jeanne *(lamaie.ro), asa cum nu am pomenit nimicutza nici despre temerile ca eu n-o sa apuc varsta si entuziasmul Muriellei din Maroc:)
RăspundețiȘtergereMultumesc de mentionare :-)
RăspundețiȘtergereSa stii ca mi-am dat seama ca vecinii mei sunt painea lui Dumnezeu... dupa ce am auzit tot felul de povesti de prin alte blocuri.
m-am recunoscut in "generatia cocosata in fata PC-ului"!! respectele mele doamnei, bine ca o duce sanatatea sa umble prin lume...
RăspundețiȘtergereeu stau mereu dreapta in fatza calculatorului!! :)
RăspundețiȘtergere