ar trebui sa-mi cumpar un tensiometru

Bună dimineaţa, domnilor şi domnilor!

Dar poate că vă întrebaţi unde a mai dispărut necunoscuta?(ăsta-i un compliment primit recent, nu mă dau eu misterioasă).

Cei care nu au asemenea dileme, pot apăsa pe cruciuliţa ca de goblen din dreapta sus, cei care se plictisesc pot zăbovi.

Aşadar, toţi avem o vârstă, dar unii o ducem pe umeri mai rău. Adică altfel nu mă pot referi la puseele de febră, tuse, torticolis, nevralgii, buba, mosafiri şi alte alea care s-au pogorât peste fiinţa-mi. Nu mi-am dus osemintele pe la doftori ci am mers la cămară şi am luat, cum nu se poate mai potrivit pentru ce am enumerat mai sus, nişte ceai purificant. Că aşa-i bine, nu uitaţi.

Apoi am început iar mersul prin săli de clasă. Am cunoscut alt coreean. Despre primul nu v-am spus, pentru că mi-era teamă pentru el. Trăim într-o ţară periculoasă şi el vinde diamante. Altfel, poarta blugi strâmţi, converşi, breton franjurat. Şi nu, diamantele nu sunt într-o valijoară pe care şi-o pune la căpătâi când merge la culcare, cum îmi imaginez eu prost comis-voiajorii de când cu moartea ăluia.

Coreeanul despre care vă spuneam că l-am cunoscut zilele trecute e un alt dubios. În primul rând că se numeşte Max. Apoi, că lucrează la o bancă despre care spune că nu lucrează cu oameni. (bine, aflasem anul trecut că există şi bănci care se amestecă doar cu firmele, dar dacă nu aş fi ştiut este că l-aş fi putut bănui că ne minte în faţă, chiar dacă în spaniolă?) 

Şi nu în ultimul rând, pentru că se sperie la glume. Mi-a zis că arăt obosită (doar nu eram să-i spun şi lui ce v-am zis vouă la începutul povestirii, nu?) şi i-am zis că nu, că aşa-s eu, balcîză. S-a fâstâcit, noi hăilanţi, mai latini, am râs şi uite aşa s-a simţit bietul om prost câteva ore. Apoi, pentru că sunt din ce în ce mai sociabilă, i-am luat dicţionarul la răsfoit. Am constatat că am nevoie de asta, ca să pricep ceva. Hai, daţi click.

După care am fost la Acapulco. Nu mă invidiaţi, doar m-am plâns că e dezamăgitor de mare şi aglomerat. Ce mai ştiţi despre Eforie Sud, ca să ştiu dacă suportă comparaţia?

Apoi am fost iar la Piramide, la Teotihuacan. Am uitat să-mi pun cremă protectoare pe ceafă şi pe antebraţe, fapt pentru care am aflat de la colegele braziliene că da, şi la ei tot braţe de tractorist se cheamă.

După care am fost la mall. Nu am luat nimic. Dar am luat notă că aş putea avea mii de pijamale şi nu m-aş simţi prost.

_____________

Că poate vă întrebaţi ce e cu titlul. Un amestec ciudat (gingko biloba si aspirina, nu faceti niciodata asa ceva!) care nu trebuia să intre în organismul meu m-a lăsat cu ameţeli, lume învârtindu-se în jurul meu şi această dorinţă: un tensiometru cool, cu Betty Boop aş spune, care să-mi arate o valoare constantă.